acum 15 ani

Probabil ca cea mai frecventa  chestiune, cand vine vorba de drepturile animalelor, e cea legata de necesitatea unei asemenea preocupari. ‘Cum, cand sunt atatea alte probleme importante ( se invoca mai ales copiii – ‘cand ne mor copiii de foame’, sau si mai si, ‘ in Africa nu au ce manca…’), voua va arde de protectia animalelor ?’

 In primul rand, preocuparea pentru animale nu presupune o ierarhizare a celorlalte probleme cu care se confrunta umanitatea : foamea, saracia, abuzurile, crimele, somajul etc. In schimb, aceasta porneste din aceeasi consideratie si respect pentru fiintele neajutorate sau in impas, care alimenteaza si miscarile umanitare ( protectia copilului, a femeii etc). Lumea, asa cum o stim, e asemenea unei masinarii uriase : daca o piesa se strica, atunci intreg mecanismul are de suferit ; daca  am ajuns pe culmi inalte ale stiintei si tehnologiei, dar am pierdut legatura cu natura, inseamna ca ‘masinaria’ nu mai functioneaza cum trebuie si ca intreg ansamblul e in pericol. Totodata, daca ne mandrim cu cine stie ce descoperiri si bogatii, dar pe strazi, in paduri, in ferme animalele sunt macelarite cu brutalitate, iarasi n-am facut nici un progres – din contra.

O chestiune la fel de fierbinte e cea a responsabilitatii pentru animalele strazii. Unii acuza autoritatile  – ca nu se aloca suficiente fonduri, ca nu exista legi, ca nu exista interes pentru problema, ca politicienilor nu le pasa etc etc ; altii acuza iubitorii de animale – ca incurajeaza inmultirea cainilor fara stapan ( ?!?), ca le dau de mancare cand ar trebui sa ii lase sa piara, ca din moment ce ii hranesc, ar trebui sa-i ia acasa, altfel de ce se mai preocupa de soarta lor etc. Probabil ca adevarul e undeva la mijloc, si ambele tabere au partea lor de dreptate. Pe de alta parte, intr-o situatie atat de delicata cum e aceasta a animalelor strazii – deci animale care au ajuns sa faca parte din comunitatea noastra, a oamenilor, de-asta se si numesc « comunitare » – nu se poate spune ca vina apartine unei singure parti. Mai degraba ca vina ne apartine noua, tuturor, si ca ea nu poate fi rezolvata decat prin eforturile unite ale oamenilor – fie ei iubitori sau nu de animale.

Actele de cruzime nu sunt o solutie  – daca pui otrava de 2 ori pe an intr-un parc, nu inseamna ca ai rezolvat cu maidanezii, ci din contra – creezi si mai mult haos. Plus riscurile la care expui atatea vietati – caini, copii…

La o problema creata de om, solutia trebuie sa fie pe masura – adica umana. Nu ajuta la nimic vociferarile, aruncarea vinei dintr-o parte in alta, lasitatea, refuzul de asumare a responsabilitatii. Iubitori si ‘uratori’ de animale deopotriva ar trebui sa cada de acord macar asupra faptului ca exista o problema si ca ea trebuie rezolvata. Cum ? In nici un caz sporind violenta, adica prin masacre ( a se vedea practica basesciana din 2001), incitarea populatiei prin articole intentionat discriminatoare ( cam ce s-a petrecut in mass-media odata cu vestea  – gogonata si aberanta – cum ca intretinerea unui caine de la adapost costa 700 de ron, iar alocatia copilului nu depaseste suma aceasta), mentinerea acestui climat de ura reciproca intre cei pro si cei contra-maidanezi.

Si asa ajungem la cauza problemei, care e dincolo de lipsa de fonduri, de timp, resurse etc. Acestea sunt doar aspecte ale problemei, care pana la urma pot fi rezolvate sau macar atenuate. Dar ce te faci cu lipsa de intelegere a unui fapt esential : ca fiecare fiinta vie are dreptul la viata. Ca noi nu suntem stapanii acestei lumi si nu avem drept de viata si de moarte asupra tuturor fiintelor care populeaza planeta, ca mai degraba ‘noblesse oblige’, si deci daca suntem ‘fiinte superioare’, trebuie sa si demonstram asta – sa ne purtam ca atare. Ca a arunca vina dintr-o parte in alta e tot un act de lasitate, poate cel mai perfid, ca in sfarsit nu poti invinui un animal, care teoretic iti e inferior ca intelect, de neajunsuri care au fost create si intretinute tot de mana omului… Si cand zic asta, ma refer la refrenul binecunoscut prin care ‘oamenii de actiune’ acuza animalele, in loc sa vada adevarata cauza a neplacerilor : neimplicarea autoritatilor, indiferenta cetatenilor, betele-n roate puse binevoitorilor de cei mai ‘destepti’, prostia, intoleranta, lipsa de intelegere… si cea mai grava dintre toate – lipsa compasiunii.

Dalai Lama spunea : ‘Dragostea si compasiunea sunt necesitati. Fara ele, omenirea nu poate supravietui.’ Daca acum ne confruntam de fapt cu lipsa compasiunii, nu e greu de prevazut cat de sumbru ne e viitorul…

7 comentarii

Felicitari pentru articol!

simt ca mor de durere cand vad atata cruzime asupra animalelor

acest comentariu ar trebui distribuit la tv. si prin toate mijloacele de comunicare mass media poate asa oamenii ar intelege ce trebuie sa faca pentru a putea fi numiti oameni

am pierdut un caine pichenes la 1 unai 2 luni care striga la numele carina si dau adiul meu happy_alinus

Din decembrie sunt fericita stapana a unui maidanez simpatic, tot de atunci vizitez destul de des site-urile despre caini (maidanezi sau de rasa). Ceea ce mi se pare ca lipseste cu desavarsire este educatia proprietarilor de caini: majoritatea nu stiu si nici nu vor sa stie ca au obligatia de a strange mizeria lasata de cainele lor. Pe langa apelul la omenia celor care nu au caini si celor care nu iubesc animalele asa cum le iubim noi, organizatiile de protectie a animalelor si medicii veterinari ar trebui sa faca un apel si la stapanii cainilor sa nu uite normele de civilizatie: cainele in lesa si mizeria curatata.

Dragostea pt animale e la fel ca si dragostea pt oameni. ba chiar animalele sunt mai pufoase!! >.<
Trebuie ca toata lumea sa-si deschida ochii pt ca sunt mai multe animale decat oameni pe pamant si nu avem reptul sa ucidem jumatate de planeta!! ba chiar mai mult…
AU DREPTURI!!
Eu am avut un caine de rasa foarte frumos loial si destept, l-am gaasit cand m-am mutat deoarece el styatea pe la casa noastra ca si cum ar fi stiut ca aici e acasa, insa se apre ca a plecat in primavara si nu s-a mai intors, daca atzi vazut prin Iasi un caine negru de rasa care raspune la numele de Blacky, de talie mica si foarte afectuopos va rugam mult de tot contactatzi id-ul pt ca tanjesc dupa animalul meu de o luna si e ca si cum mi-as fi pierdut cel mai bun prieten. Sufar…

sunt de acord cu acest articol