acum 14 ani

Povestea unui caine vagabond pe nume Ciu-Ciu

 Fetita vecinilor mei a adus un caine maidanez acasa

Fetita vecinilor mei a adus un caine maidanez acasa

As vrea sa incep prin a spune cat de dezamagita sunt de oameni, de rautatile pe care le pot face ei fata de bietele animale. Fetita vecinilor mei a adus un caine maidanez acasa, l-au tinut vreo saptamana fara mancare (rar cate un os), pentu ca era mai important sa hraneasca porcul de Craciun. Cainele manca ceva zilnic si asta era…bataie!

Intr-o dimineata m-a strigat mama si mi-a spus ca saracul caine a fost abandonat in strada de catre acesti vecini rautaciosi. Cu putinele forte ce le mai avea se apara latrand la oamenii ce treceau pe langa el. Am mers spre el vorbind frumos pana am vazut ca ma accepta sa il mangai, l-am luat in brate si l-am dus inauntru sa ii dau sa pape ceva. Nu pot sa descriu ce miros ingrozitor avea. Dar chiar si dupa ce l-am spalat, nu am schimbat absolut nimic in legatura cu mirosul. A doua zi am fost cu el la veterinar sa ii facem vaccinurile si controlul care cu siguranta nu l-a facut (cainele avea aproximativ 6 luni dupa spusele doctoritei, dar el arata de 1-2 luni) nu era dezvoltat deloc Avea nevoie de calciu pentru intarirea oaselor, vaccinuri, vitamine si un tratament pentru ceva boala de piele. De la bataia cu matura ce si-o lua zilnic avea picioarele slabite, abia statea pe ele. Doctorita ne-a spus ca ar fi murit peste 2 luni, incepuse caldura si ar fi facut viermi pe piele de la boala ce o avea, nu retin numele. In fine, am inceput tratamente si toate cele, am ajuns destul de scump sa il facem bine, dar niciodata nu am regretat. A crescut acum, e tare iubaret si ne pazeste casa. E un rasfatat si un lipicios.

Ce diferenta mare intre ce a fost si cum este acum, vedeti si voi in poze. Putini l-ar fi luat in starea in care se afla atunci si multi cred ca l-ar vrea in starea in care se afla acum. Il iubim mult si nu conteaza pentru noi ca nu e de rasa. Mai aveam doberman, cocker si chihuahua. Cam asta ar fi povestea lui. Sper sa aibe si altii o inima ca a noastra si sa ajute astfel de caini abandonati care au nevoie de ajutor.

Putini l-ar fi luat in starea in care se afla atunci si multi cred ca l-ar vrea in starea in care se afla acum

32 comentarii

Ce ochi tristi are in primele poze si ce frumos arata in celelalte!! Mi-ati facut seara frumoasa cu asa o poveste..!! Multumesc!

sa aveti parte de el cat mai multi ani si sa va aduca numai fericire,ca meritati!frumos

Sanatate si viata lunga pentru voi! Ma bucur si eu cand vad si acte de mila…:)

e superb

que linda historia.! se ve muy lindo el perro. saludos.

jos palaria

sa va traiasca frumosul…si fie ca bunatatea voastra sa fi molipsitoare…

foarte frumos, ar trebui ca oamenii sa isi aduca aminte ca au si suflet si ca nu sunt stapani pe pamant si totul li se cuvine si pot sa faca orice cu orice suflet

Era dragalas si cand era puiut…cu sosetutele lui albe :P

felicitari ! sa va bucurati cu totii de zile cat mai linistite de aici in colo .

Va multumesc tuturor pentru comentariile frumoase ce mi le-ati lasat…..

F.frumos din partea voastra….!!incuiatii la minte vor rasa numai sa se laude, sa vada lumea….!cine e lumea asta care judeca si-si da cu parerea?!da i in ma-sa!!totul e pana la ban….se dau iubitori de animale, dar nu ar dona un leu pt ei….!BRAVO si sa va traiasca!!!

A, eu l as boteza Negrutzu….e un dulce, dar fara grija oamenilor cu suflet ………NIMIC nu e posibil……dar totul e posibil daca vrei!!

sa va dea Dumnezeu sanatate! :)

Dumnezeu are grija de cei cu suflet mare!!Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de el,pentru ca sint sigura ca si el se bucura de voi…ati fost sansa lui la viata!!Felicitari!

Dumnezeu să vă ajute şi să vă răsplătească! Sănătate multă şi numai bine!

Aveti un suflet mare,mult noroc

Bravo!! Nu pot sa ma opresc din plans..Ma bucur nespus sa vad ca mai exista pe lume oameni ca voi!! Sa va bucurati de el si el de voi.

Sa va dea Dumnezeu sanatate! Mi se umple sufletul de bucurie cand vad ca mai exista si alti iubitori de animalute printre noi!

Felicitari si sa va dea Bunul Dumnezeu multa sanatate…mai rar asa oameni care au suflet, dar ma bucur de fiecare data cand aud povesti ca aceasta, cu final fericit. Stiu ce ai simtit cand l-ai vazut abandonat…eu personal am avut o astfel de experienta in aprilie 2009, am gasit un catelus abandonat, slab, plin de rani…i-am scris povestea pe adoptiicaini.ro. Acum sunt foarte atasata de Micutzul meu si el de mine si nici o clipa nu ma gandesc sa renunt la el…animalutele astea merita tot ce e mai bun…pentru ca mai presus de toate au SUFLET, ceea ce nu se poate spune despre unii semeni de-ai nostri.

ingenios aveti suflet:):)

un catel norocos! Dumnezeu va va rasplati pentru fapta buna, iar vecinii….. dupa fapta si rasplata..

Oameni buni :X

dascalescu mirela oana 14 aprilie 2010 la 7:29 pm

sa va dea DUMNEZEU sanatate,m-am emotionat foarte mult si ma bucur sa vad ca mai exista si oameni cu suflet in lumea asta…

bravo ma bucur ca mai sunt persoane aja bune

doamne… imi dau lacrimile cand citesc povesti asa de triste… ma bucur ca exista oameni care sunt inimosi insa prea putini in tara asta. De la varsta de 6 ani tot am adus animale in casa… animale ce le gaseam pe strada… pisici.. caini… impreuna cu parintii mei ii ingrijeam o perioad si apoi le dadeam drumul pana cand intr-o zi ai mie mi-au facut o supriza: mi au daruit o catelusa tekel cu pekinez. saracuta manca orice ii dadeai… era crescuta greu.. buricutul era iesit in afara…. prapadita saracuta. la aproximativ un an am avut surpriza ca sa fete 3 catelusi frumos.. 2 fetite si un baietzel. Din pacate fetitele au murit la cateva ore… pe baiete l l am ajutat sa traiasca si penttru ca nu aveam inima sa l dau altei persoane l am tinut. in prezent am doua comori…. doua suflete marete…. de 11 respectiv 10 anisori. nu as putea sa i parasesc pentru nimic in lume… nici sa mi se aduca la picioare toate comorile…. pentru ca ei sunt comorile cele mai de pret

Cu regret in sulfet va spun tuturor celor care ati citit povestea iubitului meu Ciu-ciu, ca la sfarstitul lunii trecute aprilie, acesta a murit de jigodie (Boala lui Carre).

E mai greu decat am crezut vreodata ca va fi, sa pot spune asta. M-am gandit ca nu mai are rost sa plang,caci el e un ingeras acum si ne vegheaza pe toti cei care il iubim si ii ducem lipsa ingrozitor…..Mi-e dor de ochisorii lui caprui ce imi furau inima de fiecare data cand il certam ca a facut vreo porcarie…Mi-as dori acum sa fie aici sa faca tot ce vrea,mi se umple ochii de lacrimi cand povestesc, insa doar din cauza ca am avut un caine unic si niciodata nu va putea fi inlocuit cu un altul. Familia mea evita sa discutam despre el,dar eu nu pot sa nu-mi amintesc si sa ma gandesc la el…Pentru ca nu vreau sa-l dau uitarii,ci vreau sa-mi amintesc zilnic de el.Ma uit la filmulete cu el si poze,cat de dulce si mamos era cu toata lumea…De toti cateii ce i-am avut,avea grija de ei ca si cum ar fi o mamica adoptiva. El a iubit viata si ne-a iubit pe noi, a suferit mult si s-a vazut ca nu a vrut sa ne paraseasca,mi se rupe sufletu cand ma gandesc la cat de mult a chinuit ultimele 2 zile. Nu puteam sa stau mult langa el,fiindca nu ma puteam opri din plans,insa cand mergeam langa el nu mai imi venea sa plec,fiindca se vedea in ochisorii lui ce mult isi dorea sa stea cineva langa el sa-i vorbeasca si sa-l mangaie. Vecinii nostri spun ca suntem nebuni ca iubim atat cainii si ca plangem dupa ei.Lor daca le moare un caine e ca si cum li se strica un pui in congelator si trebuie aruncat…Pentru noi sunt membrii ai familiei,nu niste simple animale.

Eu sper ca atata timp cat ne-a fost alaturi a fost fericit si s-a simtit iubit…

Nu te vom uita niciodata si te iubim mult….Miss u :o3

Mult respect din partea mea ,, in fataza la a semenea oameni nu am alceva de spus decat jos palaria :D

bravoo inttr adevar JOS PALARIA oameni ca tne merita sa traiasca,nu am cuvinte decat bravo la infinit

sa fie iubit

un caine frumos… cum sp u dia, tre sa ai o inima mare sa faci asa ceva…

Argentina Branetu 18 noiembrie 2011 la 4:23 pm

Sa va dea Dumnezeu sanatate! Iubirea pe care o primiti ca rasplata din partea acestui suflet, cred ca sunteti de acord cu mine ca nu are comparatie. Stiu acest lucru din experienta proprie cu nenumaratii caini care au trecut prin casa mea sau inca sunt la mine. Acum am doar 11 bucati:) sa zic asa, si nu-mi pare rau! Sa va traiasca sa fie sanatos si sa va bucurati impreuna cat mai mult!