acum 14 ani

S-a discutat baza legală, aspecte legate de chirurgia estetică, identificarea, înregistrarea şi vânzarea animalelor de companie, adăposturile pentru animale fără stăpân, etc.

PRES a amintit că art. 13 al TFUE exprimă clar faptul că animalele sunt fiinţe dotate cu sensibilitate, astfel că în viitor se pot avea în vedere reglementări  pentru animalele de companie. Scopul discuţiilor este redactarea unor Concluzii ale CONS. Se vor constata problemele comune şi se vor face propuneri de soluţionare.

În 2011, COM va elabora planul multianual de acţiune pentru bunăstarea animalelor, iar PRES BE doreşte să se clarifice anumite teme înainte.

15 SM au ratificat Convenţia Consiliului Europei asupra bunăstării animalelor de companie a.

1. Baza legală a discuţiilor

Serviciul juridic al CONS (CLS)  a precizat că art. 13 al TFUE, ca atare, nu este o bază legală pentru nici un act legislativ referitor la animalele de companie.
În timpul negocierilor premergătoare Tratatului de la Maastricht, DE a propus o prevedere referitoare la bunăstarea animalelor. Aceasta nu s-a inclus în Tratat, însă s-a anexat la text o declaraţie pe această temă.
Art. 13 nu conţine reguli procedurale şi, potrivit practicii permanente a Curţii de Justiţie, acestea ar trebui să fie prevăzute.
Art. 13 este o prevedere importantă a TFUE care indică necesitatea luării în considerare a principiilor de bunăstare în toate domeniile relevante ale politicii UE.
CLS nu se pronunţă asupra discuţiilor actuale deoarece nu există un text de discuţie şi nu se opune explorării opţiunilor legislative. Aminteşte că orice propunere trebuie să fie prezentată de COM.

PRES a concluzionat că Art. 13 nu este suficient pentru elaborarea reglementărilor. Pentru a se introduce legislaţie trebuie să existe şi alte motive (protecţia consumatorilor, prevenirea bolilor).

COM a amintit că cele 27 SM au lucrat împreună la standardele OIE pentru controlul populaţiei canine. În decembrie a.c., se va termina evaluarea aplicării principiilor de bunăstare a animalelor în UE şi se vor include aspecte legate de animalele de companie.
CONS poate da orientări asupra priorităţilor tehnice şi politice în domeniu.
Strategia de bunăstare animală este importantă atât pentru UE, cât şi pentru toate ţările care au legături comerciale cu UE.
Legislaţia referitoare la animalele de companie are importanţă socială.

2. Intervenţii chirurgicale estetice

PRES a dorit să afle dacă există o necesitate de a se stabili legislaţie pe această temă.
PL ar fi de acord cu armonizarea legislaţiei. Nu efectuează intervenţii estetice şi afirmă că este foarte dificil să se controleze acest tip de intervenţii.
DK aminteşte că există intervenţii chirurgicale care constau în extragerea unei corzi vocale (devocalizare) la câine. PRES precizează că nu se va intra în toate detaliile.
În FR sunt interzise toate intervenţiile estetice în afară de caudotomie (tăierea cozii). Nu este permis să se expună în public animale din FR care au fost supuse la aceste intervenţii, însă se permite expunerea animalelor care au fost supuse la aceste intervenţii în alte ţări unde sunt permise. Este o problemă de „pedagogie” a publicului. E important ca asociaţiile şi organizatorii de expoziţii chinologice să sprijine o eventuală interdicţie.
SE nu are o poziţie finală. Consideră că trebuie să se vizeze reguli minime pentru ca SM să poată adopta reguli mai stricte. Întreabă COM dacă este posibil să se adopte un document mai precis decât Convenţia Consiliului Europei.
NL are probleme la controlul aplicării interdicţiei referitoare la caudotomie.
LV sprijină armonizarea.
ES aminteşte că trebuie ca propunerile să aibă o bază juridică solidă şi proporţională, şi să se respecte principiul subsidiarităţii. La următoarea reuniune ar trebui să se prezinte, din baza de date a sistemului TRACES, dimensiunile comerţului cu câini şi pisici şi orientările viitoare ale acestuia (număr de animale şi certificate). În ES, permiterea caudotomiei este responsabilitate autorităţilor locale.
În FI sunt interzise oto- şi caudotomia. Pentru aplicarea interdicţiei s-au interzis o perioadă expoziţiile. A trebuit să se schimbe filozofia unor persoane în legătură cu conceptul de „câine frumos”.
BG, CZ şi SK sprijină interzicerea oto- şi caudotomiei. În DE se permite caudotomia la câinii de vânătoare.
În UK, reglementarea caudotomiei este diferită în diversele regiuni administrative. UK nu crede că există valoare adăugată pentru armonizarea la nivel european şi posibilităţile de aplicare nu sunt convingătoare. Eventualele reglementări vor fi împovărătoare pentru crescătorii de animale.
IT există reglementări în domeniu, care însă nu au fost aplicate uniform. Caudotomia se permite în anumite condiţii.
IE permite caudotomia în anumite condiţii. Nu se practică ototomia, devocalizarea şi extirparea ghearelor la pisică. Aplicarea unor eventuale reglementări trebuie să fie realistă.

Notă: ototomia şi caudotomia se practică în Europa din ce în ce mai puţin, sunt intervenţii de mică chirurgie, durerea produsă este de scurtă durată şi este controlabilă dacă se respectă corect principiile de management al durerii.

COM subliniază că trebuie să se lucreze pe baza TFUE. Bunăstarea animală nu este obiectivul principal al acestuia.
SM au dispoziţii comparabile, deci nu este necesar să existe legislaţie care să repete interdicţia.
Nu pare a fi o problemă ca obiectiv primar al UE. Trebuie să se respecte principiul proporţionalităţii (este necesar să se declanşeze proceduri de analiză de impact, discuţii la nivel comunitar, etc.?). Nu este sigur că legiferarea va rezolva problemele existente, care sunt mai degrabă de aplicare şi control, nefiind datorate lipsei propriu-zise a legislaţiei. Chestiunea intervenţiilor chirurgicale necurative nu pare a fi o problemă.

PRES constată că majoritatea SM doresc o armonizare în domeniul intervenţiilor chirurgicale estetice.
Mai multe SM prevăd excepţii pentru caudotomia câinilor de vânătoare.
Trebuie să se stabilească dacă este necesară reglementarea sau menţinerea subsidiarităţii.
Poziţiile prezentate de SM nu sunt definitive şi pot fi modificate sau nuanţate.

IT aminteşte că UE are un rol de avangardă în domeniul bunăstării. Trebuie să se evalueze cum vor fi acceptate măsurile în domeniul reglementărilor sanitare şi fitosanitare (SPS). Invocarea rolului pedagogic al UE nu este suficientă pentru a se propune legislaţie care nu poate fi acceptată la nivel mondial.
PRES admite că trebuie luate în consideraţie opţiunile care nu presupun red tape ( povară administrativă).

3. Identificarea şi înregistrarea câinilor şi pisicilor

În NL şi FI nu este obligatorie înregistrarea câinilor, dar se studiază această posibilitate. Este importantă pentru a se putea supraveghea comerţul.
În SI înregistrarea este obligatorie în legătură cu vaccinarea antirabică.
În CZ animalele sunt înregistrate de autorităţile locale. Au fost probleme legate de finanţarea acţiunii.
FR şi ES menţionează că nu este suficient să existe legislaţie pentru a fi aplicată. Comunicarea şi informarea sunt importante.
ES solicită să se respecte proporţionalitatea şi subsidiaritatea. Aminteşte că Regulamentul 998/2003 este destinat controlului al mişcărilor necomerciale ale animalelor de companie.
Sistemul microcipării este util pentru regăsirea câinilor pierduţi. Este deja în funcţiune un sistem (Europetnet) care sprijină găsirea animalelor pierdute.
PL crede că nu se poate introduce la nivel naţional un sistem perfect, şi cu atât puţin la nivel european. Pentru ca sistemul să fie eficient, va trebui să se înregistreze mişcările, naşterile şi morţile animalelor. În PL există 800.000 câini, din care 100.000 sunt fără stăpân. Nu este clar cum vor fi înregistraţi câinii fără stăpân.
În LV sunt probleme de finanţare a înregistrării. Se lucrează actualmente la o bază de date care va fi folosită în cadrul programului de combatere a rabiei, pentru monitorizarea câinilor fără stăpân şi pentru supravegherea plăţii taxelor.
SE aminteşte că trebuie să se studieze aspectele comerciale. Sistemul ar fi costisitor şi ar implica povară administrativă. Nu este compatibil cu simplificarea legislativă şi nu este clar care ar fi valoarea adăugată.
IT crede că necesară armonizarea.
UK are un sistem voluntar de înregistrare a câinilor şi pisicilor (obligatoriu numai pentru rasele periculoase şi ogarii Greyhound). Este de acord cu SE.
BE crede că cel puţin câinii care călătoresc trebuie să fie înregistraţi. Europetnet este util; ar trebui evaluat rolul său mai în detaliu.
DE are un sistem voluntar care e folosit pentru găsirea animalelor pierdute.
SK are probleme cu fermele neînregistrate care cresc şi comercializează câini de rasă.
ES subliniază că trebuie să se respecte legislaţia referitoare la protecţia datelor personale. Chestiunea accesului la date este foarte sensibilă deoarece este vorba de persoane private, nu de unităţi comerciale ca în toate situaţiile în care legislaţia a prevăzut până acum înregistrarea.

COM constată că există diferenţe mari între SM.
Există deja un regulament referitor la schimburile de animale. Acesta are un domeniu limitat (prevenirea răspândirii rabiei şi asigurarea corespondenţei clare dintre documentul animalului şi efectuarea practică a vaccinării antirabice).
Identificarea este importantă pentru reproducători şi pentru regăsirea animalelor părăsite sau pierdute. Nu este clar dacă acestea sunt obiective primare ale UE.
SM nu au semnalat probleme de trasabilitate a animalelor care sunt plasate pe piaţă şi a celor care provin de la ferme neînregistrate.
O bază de date centrală ar permite regăsirea animalelor pierdute. Pentru aceasta există Europetnet.
Sunt probleme legate de povara administrativă şi de costuri.
Animalele care nu se deplasează de la domiciliu nu ridică probleme legate de înregistrare.

PRES observă că majoritatea SM au deja un sistem care să facă faţă problemelor.
Nu este suficient să existe legislaţie pentru ca aceasta să fie aplicată.
Este util să se organizeze schimburi de experienţă.
Vor apare probleme financiare în cazul armonizării domeniului.

4. Creşterea şi comercializarea animalelor de companie – necesitatea înregistrării locurilor de vânzare şi a fermelor

În ES se înregistrează locurile de vânzare (înţeles ca locuri publice) în cadrul legislaţiei referitoare la servicii.
În FR nu este permis să se vândă animale în afara pieţelor destinate exclusiv animalelor. Înregistrarea crescătorilor (particularii la care sunt cel mult două fătări pe an nu sunt consideraţi crescători) nu rezolvă toate problemele, deoarece este necesar ca în crescătorie să existe cel puţin o persoană responsabilă de bunăstarea animalelor. Consideră că preţul de producţie a unui câine este diferit în ţările UE şi este necesară armonizarea. Protocoalele pentru vaccinarea antirabică nu sunt armonizate, ceea ce creează probleme pe piaţă. Combaterea traficului de animale de companie necesită armonizare pentru a se urmări crescători din alte SM. Limita de 5 animale pentru diferenţierea dintre mişcările comerciale şi necomerciale este subiectivă (o echipă de câini de sanie are mai mult de 5 câini şi poate proveni de la un singur proprietar care nu creşte animalele în scop comercial).
NL şi DE se întâmplă să se vândă animale foarte tinere, situaţie care scapă controalelor.
SE crede că trebuie să se discute legislaţie europeană care să prevadă reguli minime, dacă are valoare adăugată.
În SI nu există magazine în care se vând animale de companie. Înregistrarea crescătorilor şi stabilirea condiţiilor în care să se efectueze comercializarea ar rezolva problemele.
În UK se importă câini din IE. Crescătorii trebuie să ofere asigurări că animalele sunt sănătoase şi au o calitate genetică corespunzătoare. Acceptă armonizare referitoare la înregistrarea crescătorilor.
FI aminteşte că trebuie să se asigure protecţia consumatorului.
În IE se va stabili legislaţie legată de unităţile de creştere.

PRES a afirmat că există dorinţa de a se armoniza legislaţia referitoare la crescători, inclusiv cei care produc pentru piaţa locală, pentru asigurarea protecţiei consumatorului.

COM constată că sunt diferenţe între legislaţia SM.
Problemele legate de protecţia consumatorului pot justifica o intervenţie comunitară, dacă problemele se dovedesc importante.
Câteva reguli minime de creştere ar fi utile, însă este dificil să se controleze aplicarea, mai ales în cazul creşterii câinilor (multe animale nu provin de la ferme profesionale).
Multe probleme nu se vor rezolva prin legislaţie (vânzările prin internet).

5. Adăposturile pentru câini şi pisici fără stăpân

PRES consideră că opţiunile nu sunt legislative. Este necesară întărirea schimbului de informaţii şi experienţă, campanii de informare, etc.
Este vorba de o problemă de societate care se află în responsabilitatea autorităţilor locale.
Mai mulţi experţi au pus în discuţie semnificaţia expresiei „problemă majoră” (menţionată de PRES) aplicată câinilor fără stăpân.
BE exportă în ţări terţe câini fără stăpân.
În FI autorităţile sunt obligate să adăpostească animalele pierdute, iar cheltuielile de adăpostire sunt acoperite de stăpân ulterior. Cazurile de achiziţionare din ţările terţe sunt foarte rare.
FR crede că trebuie să existe reguli minime pentru adăposturile pentru animalele fără stăpân.
Pentru IT şi FR, problema nu este transfrontalieră.
În IT sunt înregistrate 1200 adăposturi, care sunt responsabilitatea administraţiei locale (sunt diferenţa mari între situaţiile din zonele urbane şi cele rurale). Pentru prevenirea părăsirii animalelor se pot stabili anumite reguli minime. Pentru animalele fără stăpân este mai greu să se stabilească legislaţie. În IT este interzis să se eutanasieze animale fără stăpân (cu excepţia animalelor grav bolnave, sub supraveghere medicală).
ES consideră că este subiectiv termenul de „problemă majoră” în legătură la animalele fără stăpân. Este util să se efectueze campanii pentru descurajarea părăsirii animalelor.
PT consideră că o campanie europeană ar trebui să vizeze prevenirea părăsirii animalelor şi sterilizarea acestora.
BE are un plan pentru rezolvarea problemei pisicilor fără stăpân, care vizează sterilizarea animalelor şi responsabilizarea particularilor şi crescătorilor, astfel încât până în 2016 posesia de pisici să fie responsabilă.
NL solicită reglementări uniforme pentru animalele de circ şi interzicerea introducerii pe piaţă a animalelor sălbatice.

PRES conchide că pentru câinii şi pisicile fără stăpân nu este necesară legislaţie comunitară. Trebuie să se efectueze campanii de informare şi conştientizare.

COM observă că sunt diferenţe între SM deoarece situaţiile sunt diferite. Animalele abandonate sunt o problemă de bunăstare animală, însă este dificil să fie corelată cu obiectivul comunitar.
Nu există problemele de piaţă unică, sau acestea sunt cu totul minore.
O acţiune comunitară nu ar aduce valoare adăugată şi, chiar dacă nu este legislativă, solicită resurse financiare care trebuie justificate pe baza tratatelor (ca în cazul coordonării pentru discuţiile de la Oficiul Internaţional de Epizootii).
COM a recomandat utilizarea instrumentelor oferite de site-ul carodog.com (a se vedea infograma 6624/13.09.2010). ES aminteşte că multe articole publicate pe acest site sunt furnizate contra cost.

Următoare reuniune pe aceeaşi temă va avea loc la 27 octombrie 2010.

Diverse:
SI a prezentat o broşură referitoare la posesia responsabilă a câinilor.

Un comentariu

Buna imi puteti lasa si mie un numar de telefon unde pot vorbi mai multe pentru o adotiE?