acum 14 ani

Recomandare film: Hachiko: A dog’s story

Recomandare film: Hachiko: A dog’s story

Recomandare film: Hachiko: A dog’s story

Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.

Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca si pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).

Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.

Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans  . Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.

Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.

Si acum cateva detalii interesante:

1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.

Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.

Hachiko

Hachiko

Statuia lui Hachiko

Statuia lui Hachiko

2. Si acum cateva detalii despre cainii din rasa Akita Inu. Sunt interesata in mod deosebit deoarece am si eu un caine din aceasta rasa. Numele lui este Schumi (dupa Michael Schumacher ), bineinteles ca eu l-am numit asa, fiind o mare sustinatoare a pilotului de formula 1.

Akita Inu este un caine de talie mare, originar din Japonia, prefectura Akita (Hachiko s-a nascut in apropierea prefecturii Akita). Este un caine folosit in special pentru paza.

Desi pe tot felul de site-uri de animale este mentionat ca un Akita Inu poate trai si intr-un apartament, eu va sfatuiesc sa nu va luati un astfel de caine decat daca stati la casa. Este prea masiv, are nevoie de exercitii fizice, l-ati chinui daca l-ati tine intr-un spatiu mic.

Este un caine independent, curat, foarte inteligent. Se poate dresa usor. Nu este agresiv cu oamenii, dar poate fi agresiv cu alte animale. Din experienta mea cu Schumi, confirm ca este destul de agresiv. A omorat gaini, pisici, atunci cand acestea au intrat pe teritoriul lui (adica in curtea casei) si este agresiv cu cainii care nu i se supun.

Articol de Mihaela Anghel

60 comentarii
1 2

ma impresionat mult filmul…sincer am plans..dar totusi ma doare cand ma gandesc ca un animal poate sa iubeasca atat de mult si nu poate iubi o persoana…mai mult conteaza un animal decat o persoana crede ma

radulescu constanta 23 ianuarie 2011 la 11:15 am

un film de zile mari si adevarat.

f frumos filmul.m a impresionat si am plans mult cand am vazut filmul ,mai ales in partea a doua a filmului.il recomand oricui sa l vada.e interesant si frumos ,si f interesant e devotamentul cainelui pt stapan.era un prieten pt el .

mi-e mia placut mai mult varianta japoneza,la ea chiar am plans,mai ales atunci cant profesorul a muri ,si la inmormantarea lui hachiko a urlat ca si cum ar fi plans…..

cu adevarat un film prea frumos! am plans juma` de film:)),atata devotament si iubire ,credinta si loialitate de la un om niciodata n-ai sa simti..frumos film !!

superb film,dar nu cred c-as rezista sa-l mai vad odata.am plans.mi-am luat cateii in brate si-am plans.atata devotament si iubire numai un caine poate sa-ti dea.

ma impresionat

Eu l-am vazut pe HBO . Si , fara rusine recunosc , am plans cam 1/2 din film , ultima 1/2. O dragoste atat de mare si dezinteresata , dusa pana la sacrificiul suprem …..cred ca OMUL nu ar fi in stare sa-l faca . Dar , acest ” animal” , l-a facut ! Oare cine este mai UMAN ???? Oare acest sentiment de dragoste suprema , este chiar specific omului ???? Cred ca de f.multe ori , animalele ne intrec . Ei nu ucid decat de nevoie , ei nu-si parasesc puii , ei nu…. fac f.multe lucruri , pe care noi , din pacate le facem . VIZIONARE PLACUTA …CU CAT MAI PUTINE LACRIMI ( daca puteti ) !

hachico este un film foarte frumos si trist in acelasi timp eu am plans foarte mult la el,si mai ales cainele ma impresionat ff mult ca tinea atat de mult la stapanul lui si chiar atunci a murit cand ia adus hachico mingea:((:((:((

filmul este super!!!!!!

1 2