acum 13 ani

Acum 2 ani locuiam la bloc in craiova, si fiind iubitoare de animale si avand si un pechinez, de cate ori ieseam pe afara imi era mila de catelusii de pe langa bloc si le dadeam de mancare. Intre timp a devenit o obisnuinta dar au aparut si tot felul de comentarii negative asupra mea si a cateilor. Am ajuns sa ies dimineata pe bezna sa le dau sa manance, de frica sa nu se razbune cineva pe ei, si am facut asta vreo doi ani zi de zi pe vanturi, ploi, viscole, pana cand de craciun m-am dus dus cu sotul meu la targu jiu sa ne luam niste haine de la un magazin vazut pe internet. Am uitat de haine cand in fata magazinului am vazut un catel slab mort o corcitura de lup mort de foame si cu piciorul rupt, am aflat de la vanzatoare ca il calcase masina dupa ce il abandonase cineva ca nu era lup autentic. I-am dat de mancare si desi nu aveam unde sa il duc l-am urcat in masina si l-am adus la craiova, care l-a operat l-a sterilizat si ne-a spus ca are vreo 8 luni. Dura ce l-a tinut o saptamana la recuperare a trebuit sa il luam si a intervenit marea problema ;unde il ducem? Nu ma lasa sufletul sa il abandonez asa ca l-am luat pe rex asa l-am numit in apartament alaturi de pechinez, si s-a imprietenit si cu ceilalti catei pe care ii ingrijeam pe langa bloc.insa problema devenea tot mai acuta, peste tot erau oamenitot mai porniti impotriva cateilor de pe strazi si a color care ii ingrijeau. Eu si sotul meu cautam de cateva luni o casa car nu gasisem mare lucru, insa am inceput sa intetim cautarile, eu nu mai suportam sa ma trezesc noaptea si sa suport injuriilor tuturor analfabetilor. Am gasit in ajun de paste 2010 o casa pe gustul nostru un conac boieresc la 25km de craiova, cu un teren de 5000mp.am facut actele in aceeasi zi si in ziua de paste am adus primii locuitori ai casei pe pechinezul kuky,pe rex,si pe ceilalti 9 catei care nu mai stiau cum sa zburde si sa latre mai bine.da locuim la 25km de craiova intr-un cadru superb alaturi de micutul pechinez si de 10 catei adoptati de pe strada pe toti i-am sterilizat si vaccinat inca de cand erau pe srada. Toti sunt foarte educati au castronelele lor nu se cearta intre ei au propria lor casa si in casa au cotete pe marimea fiecaruia si eu zic ca sunt foarte fericiti. Eu si sotul meu desi avem doar 25 ani ne-am schimbat toata viata pentru ei, eu sunt medic rezident pshiatrie si sotul meu este inginer si are o firma in apartamentul nostru din craiova, si zilnic facem naveta.

3 comentarii

asa oameni ca voi sunt putini,sau din ce in ce mai putini.mi-as dori o casa,poate nu atat de mult pentru mine ci pentru sufletelele care sufera pe strada.eu am 2 catei dar daca as avea o casa sunt sigura ca as avea mai multi pentru ca si eu si sotul suntem iubitori de animale.iubesc cateii la nebunie.ei nu m-au dezamagit niciodata.jos palaria in fata ta andreea.

FELICITARILE MELE SINCERE,MAI RAR CA VOI,SUNT CONVINSA CA ,CATEII VOSTRI SUNT NISTE FERICITI,Domnul sa va binecuvanteze

Dumnezeu sa va ajute in tot ce faceti!!!va felicit din tot sufletul..iubesc f mult animalele si eu am un catelus pe care il consider copilasul meu…merita dragoste fiecare catelus.va doressc multa sanatate si dragoste alaturi de catelusi vostri!!!!:)