acum 14 ani

Rodica Şuba

Iubirea pentru această rasă a apărut în urma unei alergii la părul de pisică.

PROFIL
Data naşterii: 10.03.1950, Timişoara
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice, Timişoara
Experienţă: De 15 ani crescătoare de câini
Familie: Divorţată, un băiat

De o viaţă, Rodica Şuba e mare iubitoare de animale. Până în urmă cu câţiva ani, dacă ar fi fost întrebată care este animalul ei preferat, timişoreanca ar fi răspuns că adoră pisicile birmaneze. „Aveam o pereche superbă de pisicuţe. Au crescut frumos şi ele erau sufletul meu. Din păcate, atât eu, cât şi fiul meu am făcut o alergie la părul de pisică, astfel că am fost nevoită să renunţ la ele”, spune Rodica Şuba.
Experta contabilă şi-a revenit rapid după şoc şi a decis să acorde tot timpul ei liber rasei de câini pudel, una dintre cele două tipuri de câini al căror păr nu cade. „Am fost în vizită la nişte prieteni, iar aceştia creşteau de mai multă vreme pudeli. În acel moment, căţeaua tocmai născuse. Puiuţii semănau cu nişte sărmăluţe. Am avut ocazia să văd cum cresc şi m-am îndrăgostit iremediabil de ei”, spune crescătoarea. Femeia a fost şi mai motivată să devină proprietară de pudel după ce a cunoscut-o pe cea mai mare crescătoarea din partea de vest a ţării. Astfel, în prezent, în familia Şuba există trei generaţii de pudel: bunici, părinţi şi un copil, Aschantys. În vârstă de doi ani, căţeaua e bijuteria coroanei, participând la competiţiile chinologice pe bandă rulantă. Ba chiar e campioana României la categoria de juniori.
„Aschantys adoră să fie acompaniată. Urăşte să fie singură şi preferă compania omului, decât a altor câini. Detestă să fie ignorată şi nu-i place să fie considerată sau tratată asemenea unui simplu câine. Pur şi simplu, ea e Aschantys şi are nevoie de multă-multă atenţie”, adaugă Rodica Şuba. Alături de fiul ei, timişoreanca a pus bazele unei crescătorii, dar în ciuda experienţei din domeniu, femeia spune că totul a rămas la stadiul de hobby, nicidecum o crescătorie industrială de pudeli. Anul acesta, femeia va împlini 15 de ani de experienţă în această activitate.
Faptul că provine dintr-o rasă inteligentă, catalogată drept a doua în lume după numărul de neuroni, duce ca Aschantys să ştie o serie de comenzi, pe care le-a învăţat de una singură: şezi, aşteaptă, adu, repaus, sări în cadă, hai la recomensă. Un alt avantaj al rasei îl reprezintă costul relativ mic al creşterii.
În activitatea crescătoriei există şi probleme: numărul mici de pudeli din oraş. „Împerecherea se realizează ceva mai greu la noi în oraş. Suntem şi puţini crescători de pudeli, iar asta duce ca majoritatea câinilor să fie înrudiţi. În cazul lui Aschantys, mama ei e româncă, dar tatăl e un campion balcanic din fosta Iugoslavie”, adaugă Rodica Şuba.

Întrebări şi răspunsuri

Cum vi se par tinerii care îşi cumpără câini de lupte?
E o prostie ce fac ei. Nu fac altceva decât să îşi dorească să fie moderni, să fie la modă. Un câine trebuie iubit, nu trebuie privit ca pe un obiect de fiţe. Din punctul meu de vedere, ce fac ei este o crimă.

Cum s-a descurcat Aschantys la campionatul de astăzi de la Timişoara?
Am avut mare ghinion. Chiar în momentul concursului, în clipa în care Aschantys a început să defileze, în vecinătate a izbucnit un scandal între mai mulţi câini de talie mare. Ea s-a speriat şi nu s-a mai concentrat la probă. A luat doar premiul de frumuseţe. Oricum, vrem să mergem şi la campionatul din Slovacia.

Ce-i place
„Iubeşte ideea de alergat în parc şi să se joace cu copiii. E o adevărată plăcere pentru ea să fie mângâiată. E cel mai iubit câine din parc”.

Ce nu-i place
„Şi Aschantys are câteva lucruri care nu îi plac. Cel mai mult detestă jucăriile gălăgioase. Nu îi mai plac câinii care sunt mai mari decât ea, respectiv motanii”.

Un comentariu

daca imi puteti oferi si mie un pui , v-as fi mult recunoscatoare 0722630205