acum 14 ani

Teama de agresiune a câinilor manifestată faţă de oameni

Una dintre cele mai frustrante situaţii este aceea întâlnită de stăpânii ai căror câini manifestă dorinţa de răzbunare faţă de străinii pe care-i urăsc. Câinii care reacţionează agresiv atunci când le este teamă, nu sunt în mod necesar agresivi cu toţi străinii; de obicei, consideră ca fiind respingători o anumită categorie de oameni. Bărbaţii şi copiii sunt cel mai frecvent ţintele acestui tip de agresiuni, totuşi nici femeile nu sunt întotdeauna excluse.

Cauze

Factori genetici. Unele rase sunt foarte cunoscute pentru predispoziţia la anxietate şi la comportamente marcate de frică. În general, este posibil ca acei câini care nu sunt de rasă să prezinte un risc ridicat de a dezvolta un comportament marcat de frică în comparaţie cu câinii de rasă. Totuşi, orice câine poate deveni fricos sau agresiv faţă de străini în funcţie de împrejurări. Teama poate fi moştenită. Hipotiroidismul este un mecanism ce facilitează transmiterea inteligenţei, dar şi frica.

Nu hipotiroidismul absolut, care de altfel este asociat cu starea de letargie şi inactivitate, ci starea subliminală a „hipotiroidismului limită” în care anxietatea se poate amplifica. Observarea acestei probleme hormonale şi tratarea ei prin ridicarea nivelului hormonului secretat de tiroidă la un nivel optim va duce la restabilirea încrederii câinelui şi la îndepărtarea fricii.

Factori de mediu. Lipsa socializării sau experienţele negative cu străini în perioada sensibilă a dezvoltării (de la a 3-a la a 12-a săptămână ) pregăteşte contextul pentru teama de agresiune. O oarecare izolare de străini conduce la dezvoltarea neîncrederii generale şi la suspiciune faţă de persoanele necunoscute, în vreme ce experienţele negative generează răspunsuri mai focalizate. Cel mai probabil câinii vor manifesta frică faţă de bărbaţi şi copii, aceştia fiind mai des agenţii acţiunilor negative cu care câinii se confruntă. Deşi în prima perioadă de viaţă procesul învăţării este mai rapid şi informaţiile primite atunci sunt mai greu de uitat, nici dacă se manifestă în alte perioade ale vieţii, episoadele negative nu sunt atât de uşor de depăşit. Câinii pot uneori generaliza ceea ce învaţă extinzând asocierea experienţelor negative la toţi oamenii sau pot manifesta sentimente de teamă numai în raport cu reprezentări foarte precise:  bărbaţi ce poartă pălării înalte sau care au barba albă.

Un căţeluş care este foarte posibil să dezvolte teama de agresiune este de regulă neincrezător de la o vârstă foarte fragedă. Pe măsură ce străinii se apropie şi pătrund în spaţiul locuit de câine, acesta se va retrage până la o distanţă care-i conferă siguranţă şi va lătra. Câinii care au fost maltrataţi se pot teme de mişcările mâinilor sau pot deveni agitaţi ca răspuns la mişcările picioarelor necunoscuţilor. Pe măsură ce se maturizează, câinele capătă încredere. De asemenea, învaţă din reacţiile necunoscuţilor că strategia intimidării celuilalt funcţionează şi, prin urmare îşi dezvoltă comportamentul agresiv. Această reacţie se va manifesta ca un simptom al fricii de agresiune faţă de oamenii care nu se simt în largul lor în preajma câinilor. Câinele va percepe această rezervă şi se va focaliza asupra ei. În stadiile mai avansate ale dezvoltării teama de agresiune poate fi tot mai greu de recunoscut, ca atare câinele capătă încredere în strategiile sale de apărare încât sunt tot mai puţin vizibile semnele anxietăţii care generează anumite comportamente.

Ce puteţi face?

La fel ca în cazul oricărei alte fobii, procesul confruntării progresive cu subiectul fricii este cel mai eficient tratament. Această abordare treptată este de obicei dezvoltată împreună cu condiţionarea inversă   (dresarea pentru a avea o atitudine diferită, mai acceptabilă, un alt răspuns în toate etapele procesului). Condiţionarea inversă, care de obicei implică folosirea  unor unor „premii” constând în gustări împreună cu comanda „relaxat”, nu este absolut necesară, dar sprijină procesul desensibilizării faţă de un stimul ce generează frica.

Etapele programului sunt după cum urmează:

  • Înainte de toate, evitaţi orice contact necontrolat cu necunoscuţii.
  • Dresaţi-vă câinele să răspundă la comanda „şezi şi priveşte-mă” sau faceţi-l să stea aşezat într-o poziţie relaxată. Recompensaţi-i ascultarea cu gustări sau mângâindu-l şi lăudându-l.
  • Aduceţi la distanţă de el o persoană de care s-ar putea teme. Răsplătiţi-l pentru că-şi păstrează calmul. Atâta timp cât câinele rămâne relaxat cereţi-i acelei persoane să se apropie şi repetaţi exerciţiul.
  • Dacă refuză să stea nemişcat, o soluţie alternativă ar fi să îi cereţi acelei persoane să stea nemişcată şi să vă apropiaţi dumneavoastră cu câinele în cercuri ce se micşorează progresiv din nou lăudându-l şi recompensându-l pentru ascultare.
  • Dacă râmâne calm când persoana este aproape de el, persoana respectivă poate fi rugată să-i ofere o gustare. Dacă câinele va mânca ce i s-a oferit, aceasta este o dovadă că s-a relaxat. Apoi persoana respectivă ar putea ţine în mână o gustare pentru a observa dacă câinele are suficientă încredere încât să-l ia. Regula de aur este : NICIODATĂ nu forţaţi lucrurile. Lăsaţi lucrurile să-şi urmeze cursul firesc.
  • În primele faze ale dresajului, „asistenţii” ar trebui sfătuiţi să nu stabilească contact vizual cu câinele şi să nu se apropie de el în  mod direct. Cereţi-le în schimb, să se apropie din lateral sau urmând o traiectorie curbă, să se mişte încet, dar ferm şi să-şi ferească privirea, urmărind mai de grabă urechile sau nasul câinelui decât ochii.O astfel de apropiere este percepută de majoritatea câinilor ca fiind mai puţin primejdioasă.
  • În situaţia în care câinele nu poate sta liniştit , nu se aşază şi nu se poate concentra la stăpân fiind prea tensionat, pentru că latră sau mârâie la necunoscut atunci stăpânul ar trebui să se întoarcă la etape anterioare ale dresajului. Ideal ar fi ca în timpul dresajului nimeni să nu se apropie atât de mult de câine încât să îi provoace teamă sau un comportament agresiv. Dacă necunoscutul se apropie prea mult şi câinele devine agresiv, acesta ar trebui să stea nemişcat până ce stăpânul reuşeşte să-i capteze câinelui atenţia, de preferat într-un mod exersat înainte. Câinele ar trebui să fie apoi recompensat pentru răspunsul corect. După un asemenea incident, stăpânul ar trebui să-l roage pe necunoscut să se retragă până la distanţa care îi conferea câinelui siguranţă şi să ia dresajul de la început.
  • În cazul acelor câini care se tem când vin musafiri, ei pot fi izolaţi la început, apoi după ce toată lumea s-a aşezat, câinele poate fi adus în încăpere, dar ţinut într-o lesă tip căpăstru. Dacă acţionaţi în acest fel atunci trebuie să scoateţi câinele din încăpere atunci când oaspeţii se pregătesc să plece, cel puţin în primele faze.
  • Odată ce câinele s-a obişnui să-şi păstreze calmul atunci când oamenii stau liniştiţi, următoarea etapă ar fi să fie educat să-şi menţină calmul şi atunci când aceştia se mişcă prin încăpere. Câinii al căror comportament agresiv este determinat de frică tind să se repeadă la oameni atunci când aceştia se îndepărtează. Pentru început, rugaţi-i pe oaspeţi să se ridice uşor şi apoi să se aşeze din nou. Răsplătiţi câinele dacă nu reacţionează. Apoi cereţi următoarei persoane să se ridice mai repede şi aşa mai departe.
  • Dacă lucrurile merg bine, persoana respectivă ar putea apoi să se ridice şi să facă câţiva paşi în jurul scaunui său.
  • Creşteţi gradual cantitatea de mişcări pe care câinele le poate suporta rămânând relaxat. Răsplătiţi-l pentru fiecare dată când se poartă corespunzător.
  • Nu este recomandat să-i cereţi respectivei persoane să încerce să-l mângâie sau să întindă mâna spre el în acest stadiu al dresajului. Dacă câinele este relaxat, persoana respectivă îi poate arunca ceva de mâncare. Ideea este să-l faceţi pe câine să asocieze vizitatorii cu experienţe plăcute.
  • Odată ce câinele s-a obişnuit să stea relaxat în preajma vizitatorilor şi chiar să accepte mâncare de la aceştia, i se poate permite să interacţioneze, dar să fie totuşi controlat cu o lesă de plastic de 3 m  Câinele ar trebui să fie iniţiatorul interacţiunilor cu vizitatorii şi nu invers. Dacă se hotărăşte să se apropie de cineva, cereţi-i acelei persoane să-i ofere uşor mâna pentru a-i fi mirosită sau să-i ofere în mod pasiv ceva de mâncare. Nu vă apropiaţi niciodată repede mâna de gura unui câine.
  • Dacă vă lasă să înţelegeţi că i-ar plăcea să fie mângâiat, oaspetele ar putea face asta, pentru scurt timp, dar ar trebui să evite să-şi treacă mâna peste capul câinelui şi să evite de asemenea contactul vizual prelungit.
  • Aceste exerciţii ar trebui făcute cu voluntari care nu-i provoacă foarte mare frică. Voluntarii ar trebui să se dezvolte  interacţiuni tot mai lungi cu câinele.
  • De câte ori câinele are un comportament agresiv ar trebui să fie ignorat. Atât cearta cât şi încercarea de a-l linişti nu fac decât să-l recompenseze pentru un comportament nedorit cu atenţia stăpânului. Pedepsele îi pot accentua teama de agresiune si astfel situaţia se înrăutăţeşte

http://www.petplace.com/dogs/fear-aggression-by-dogs-directed-toward-people/page2.aspx