11 Noi 2010

Ţuca

Nume: fara nume
Localitate: Fără categorie
Sex necunoscut, varsta necunoscuta
Adaugat la data: 11 Noi 2010
Telefon: Fara telefon
Processing your request, Please wait....

Vreţi o poveste? Vă spun eu o poveste:
Acum vreo cincisprezece ani, încă îmi făceam veacul prin facultăţi: viaţă trepidantă, lipsita de griji. Toamna, ne strângeam prin camin si ne incălzeam la un vin fiert si la o vorbă, fără să ne pese că dăduse racoarea şi bruma. Dimineaţa, frigul incepea să ne arate colţii…
Într-o seară ploioasa, mă pomenesc cu prietenul şi colegul meu de cameră că imi aduce un boţ de câine, o arătare mică, slabă, de un cenuşiu incert ca vremea de afară: „Ete!” Ştergem bine vietatea cu un prosop, o uscăm. E fetiţă. Ea, încă tremurând, se bagă sub pat. Adoarme acolo pe un pled, mulţumită şi, probabil, pentru prima data în viaţa ei, sătulă. Îi adusesem carne de la cantină. Afară ploua de câteva zile. Pe o vreme ca aceea, n-ai fi dat nici măcar un câine afară din cameră, aşa că în cameră a rămas. I-am facut baie şi cenuşăreasa s-a transformat într-un bulgăre de blană ca zapada, cu ochi lucioşi de agată neagră. Am botezat-o cu trei picuri de vin roşu pe cap, iar numele ei a fost Ţuca. Astfel şi-a facut ea intrarea în viaţa noastră şi noi în viaţa ei.
Ştiam de la bun început că n-avem cum să o ţinem prea mult: regulile căminului nu permiteau să ai animale, nici viaţa nu ştia încotro o sa ne îndrepte. Aşa ca ne-a mai rămas să o mai creştem putin, să o „ţivilizăm” şi să o dăm unui norocos. Zis şi făcut. Am cam forţat lucrurile, pentru că nici spaţiul, nici timpul nu aveau răbdare. Ca orice căţeluşă de pripas, Ţuca nu ştia nimic, nici să se joace; avea în schimb toate deprinderile „rele” posibile. Urla când era lăsată singură, mânca de pe jos, rodea tot ce prindea, de la ochelari la carnete de student şi de la creioane la cărţi. Îi plăcea în speţă de Alain Besançon: mi l-a „citit” din scoarţă-n scoarţă. A incercat ea si cu „Critica ratiunii pure”, dar i-a fost cam greu. Avea coperţile tari. Oricât de sătulă ar fi fost, tot mai căuta resturi de mâncare prin coşul de gunoi – reminiscenţă a unui trecut flamând… Pe scurt, venise cu tot alaiul de „picanterii” mai usor sau mai greu digerabile, dar nu i-a luat mult timp să devină o starletă, mascota şi emblema noastră căministă. Ziua, stătea mai mult cu mine. Avea ea un obicei: uneori stătea aşa şi mă fixa minute în şir, cu o privire tulbure, al cărei sens n-am reuşit niciodată să-l desluşesc. Seara, prietenul meu ii spunea doar atât: „Hai cu tata.” Şi în secunda următoare sărea direct în patul lui, îl „spăla” bine pe faţă şi pe gât, apoi adormea mulţumită de ispravă, sforăind graţios.
De la o vreme însă, începuse să crească binişor, iar camera de camin devenea cam strâmtă pentru trei persoane. Pe la vreo cinci luni, am decis că nu o mai putem ţine. Deja eram în vizorul administraţiei căminului (zvonurile umblă repede, deşi n-au picioare), când o colegă ne spune că o fetiţă de doisprezece ani de la Slobozia şi-ar dori mult o căţeluşă albă. Cum o copilarie nu poate fi deplină fără un câine, am admis că i-am gasit Ţucăi ce-i trebuia: spaţiul ei, curtea ei, un copil care să o iubească… raiul pe Pamânt. Am făcut noi un fel de broşură în care am scris tot ce o invăţasem, cum ar trebui îngrijită, ce să-i dea să mănânce şi multe alte amănunte despre care nu îmi mai amintesc. Colega ne asigură că fetiţa e minunată, că parinţii sunt înţelegători, că o sa ne ţină la curent cu evoluţia Ţucăi… Ce ne puteam dori mai mult? Aşa că, într-o dimineaţă, am pus-o într-o geantă si am dus-o la gara. N-o sa uit niciodata privirea ei când, în înghesuiala din troleibuz, simţeam cum caută să îmi ghicească gîndurile, intenţiile; privirea aceea în care citeam întrebarea lui Moromete: „Unde mergem noi, domnule?” M-am intors în cămin plin de incertitudini si de nădejde. Camera devenise brusc prea incăpătoare…
Continuarea poate fi rezumată în câteva fraze: după două luni, vin veşti: Ţuca e răsfăţata casei, toată lumea o iubeste.
Mai trec încă vreo două luni. Aflăm că a scapat la niste ciobăneşti legaţi în curtea din spate şi că a fătat trei pui. Încă prea tânără, fără instincte materne bine dezvoltate, şi-a mâncat puii. Le-au găsit capetele in curte. După ceva timp, aflăm că a devenit o „rea”: nimeni nu mai poate trece pe drum din cauza ei. Se repede la oamenii de pe stradă, latră tot timpul, la toata lumea (şi probabil că uitase cam tot ce o învăţasem noi). Altfel, era tot o rasfatata. „E bine şi aşa”, mi-am spus, dar cu inima cam strânsă…
Pe urma, cineva a otravit-o si a murit.
***
Ma gândesc şi azi la Ţuca. Mă uit uneori la poze şi încă mă mai sfredeleşte privirea ei de abanos: „Încotro mergem noi, domnule?”
Marius Munteanu

Tuca cea frumoasa

Promoveaza aceast caine pe blogul tau! Copiaza codul HTML:


2 mesaje

Povestea e scrisa de Marius Munteanu.
Foarte fain scrisa. Pacat de biata Tuca….care a nimerit destul de rau, la niste oameni care nu au stiut sa-i puna limite si sa o iubeasca destul de mult incat sa o puna la punct cand trebuia. Poate traia…

Tuca nu a fost o catelusa care sa duca lipsa de afectiune. Din cate stiu, toata lumea o iubea, era o rasfatata, i se permitea orice. N-a cunoscut lantul. Simtul comun iti spune ca vestile pe care le primeam erau bune. De fapt, fiecare dintre ele era un avertisment. Eu cred ca Tuca a pierit din iubire. De aici i s-au tras toate.
Daca ar fi sa inchei istorioara mea cu o morala, as spune ca afectiunea, desi o conditie absolut necesara in relatia cu un caine, nu este si una suficienta. Impartasita neconditionat, poate avea consecinte dezastruoase. Tot ce pot sa nadajduiesc este ca Tuca a avut o scurta viata fericita. Dar numai ea stie cum a fost.

 
Incepe o noua editie a campaniei prin care sunt colectate dozele pe litoral

Incepe o noua editie a campaniei prin care sunt colectate dozele pe litoral
Every Can Counts Romania porneste motoarele reciclarii dozelor din aluminiu in cadrul unei noi editii a campaniei „ExtravaCANza – Si mama recicleaza!â€�. In luna iulie, turistii care isi petrec concediul pe litoral vor putea uita de grija deseurilor, avand in dispozitie un aparat inteligent in care pot recicla dozele din aluminiu. Organizatorii campaniei au pregatit […]

Ancheta parlamentara la Certej

Ancheta parlamentara la Certej
O delegatie formata din patru senatori s-a deplasat la Certej pentru a investiga neregulile sesizate de Mining Watch Romania cu privire la avizarea proiectului minier. Vizita membrilor Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, coruptie si petitii a Senatului vine dupa ce reteaua noastra a inregistrat o petitie care semnaleaza grave ilegalitati. Dintre acestea mentionam evaluarea fragmentata a impactului […]

Alucro a desemnat marele castigator al Bursei de Excelenta Every Can Counts 2017

Alucro a desemnat marele castigator al Bursei de Excelenta Every Can Counts 2017
Aflata la cea de-a doua editie, Bursa de Excelenta Every Can Counts premiaza tinerii valorosi, precum si eforturile acestora de a crea perspective pozitive in relatia cu mediul inconjurator. Chiroi Paul-Adrian, Lupulescu Alexandru Iulian si Andone-Rotaru Bianca-Astrid, studenti ai Universitatii Babes-Bolyai, sunt cei trei castigatori care au transmis, prin proiectele lor, cele mai puternice mesaje […]

Observatii si propuneri pentru strategia miniera 2017-2035

Observatii si propuneri pentru strategia miniera 2017-2035
Strategia miniera 2017-2035 ar trebui sa respecte si sa consolideze importanta acordata comunitatilor locale afectate si mediului inconjurator. In acest sens, consideram ca sunt aplicabile trei principii: cel al transparentei, al precautiei si cel al obtinerii consimtamantului prealabil in cunostinta de cauza al locuitorilor zonelor bogate in resurse minerale. Neasumarea acestor principii ar insemna crearea […]

Plajele de pe litoralul romanesc, intoxicate cu… plastic!

Plajele de pe litoralul romanesc, intoxicate cu… plastic!
In urma monitorizarilor efectuate de ONG Mare Nostrum pe 1.5% din suprafata totala a plajelor romanesti, a rezultat faptul ca 75,5% din sectoare  sunt â€�acoperiteâ€� de plastic. Mai exact, dintr-un total de 9.003 deseuri, 6.799 sunt numai elemente din material polimeric artificial. La aceasta categorie, principalul tip de deseu inregistrat este mucul de tigara, urmat […]

Un sat din Gorj, poluat ilegal 28 de zile pe luna

Un sat din Gorj, poluat ilegal 28 de zile pe luna
Limita legala zilnica pentru publeri in suspensie (PM10), indicatorul pentru masurarea poluarii aerului, a fost depasita in 28 de zile din 30 in satul Rosia de Jiu din judetul Gorj. Emisiile de pulberi fine, PM2.5, au fost in 23 din 30 de zile peste media anuala reglementata de Directiva UE privind Calitatea Aerului. Expunerea indelungata […]

Maine incepe a sasea editie a Pelicam, Festivalul International de Film despre Mediu si Oameni

Maine incepe a sasea editie a Pelicam, Festivalul International de Film despre Mediu si Oameni
A sasea editie a Pelicam incepe maine la Tulcea cu o zi plina de proiectii pentru copii. Vineri sunt programate filmele pentru adolescenti, iar sambata si duminica vedem si dezbatem filmele din toate cele patru competitii Pelicam. Ne intalnim la Centrul Cultural Jean Bart, Muzeul de Arta, campingul Pelicam pe malul lacului Ciuperca, dar si […]

Deputatii ar putea vota azi eliminarea sistemului garantie-returnare pentru ambalaje

Deputatii ar putea vota azi eliminarea sistemului garantie-returnare pentru ambalaje
Sistemul depozit, cunoscut si sub denumirea de sistem garantie-returnare, aplicat ambalajelor precum recipiente de sticla si PET, doze de aluminium, a fost introdus prin ordonanta de urgenta in iunie 2016. Acesta este un instrument utilizat cu succes in numeroase tari precum Belgia, Croatia, Estonia, Finlanda, Germania, Suedia, Olanda, Spania pentru reducerea deseurilor de ambalaje generate. Belgia detine un sistem […]

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.