11 Noi 2010

Ţuca

Vreţi o poveste? Vă spun eu o poveste:
Acum vreo cincisprezece ani, încă îmi făceam veacul prin facultăţi: viaţă trepidantă, lipsita de griji. Toamna, ne strângeam prin camin si ne incălzeam la un vin fiert si la o vorbă, fără să ne pese că dăduse racoarea şi bruma. Dimineaţa, frigul incepea să ne arate colţii…
Într-o seară ploioasa, mă pomenesc cu prietenul şi colegul meu de cameră că imi aduce un boţ de câine, o arătare mică, slabă, de un cenuşiu incert ca vremea de afară: „Ete!” Ştergem bine vietatea cu un prosop, o uscăm. E fetiţă. Ea, încă tremurând, se bagă sub pat. Adoarme acolo pe un pled, mulţumită şi, probabil, pentru prima data în viaţa ei, sătulă. Îi adusesem carne de la cantină. Afară ploua de câteva zile. Pe o vreme ca aceea, n-ai fi dat nici măcar un câine afară din cameră, aşa că în cameră a rămas. I-am facut baie şi cenuşăreasa s-a transformat într-un bulgăre de blană ca zapada, cu ochi lucioşi de agată neagră. Am botezat-o cu trei picuri de vin roşu pe cap, iar numele ei a fost Ţuca. Astfel şi-a facut ea intrarea în viaţa noastră şi noi în viaţa ei.
Ştiam de la bun început că n-avem cum să o ţinem prea mult: regulile căminului nu permiteau să ai animale, nici viaţa nu ştia încotro o sa ne îndrepte. Aşa ca ne-a mai rămas să o mai creştem putin, să o „ţivilizăm” şi să o dăm unui norocos. Zis şi făcut. Am cam forţat lucrurile, pentru că nici spaţiul, nici timpul nu aveau răbdare. Ca orice căţeluşă de pripas, Ţuca nu ştia nimic, nici să se joace; avea în schimb toate deprinderile „rele” posibile. Urla când era lăsată singură, mânca de pe jos, rodea tot ce prindea, de la ochelari la carnete de student şi de la creioane la cărţi. Îi plăcea în speţă de Alain Besançon: mi l-a „citit” din scoarţă-n scoarţă. A incercat ea si cu „Critica ratiunii pure”, dar i-a fost cam greu. Avea coperţile tari. Oricât de sătulă ar fi fost, tot mai căuta resturi de mâncare prin coşul de gunoi – reminiscenţă a unui trecut flamând… Pe scurt, venise cu tot alaiul de „picanterii” mai usor sau mai greu digerabile, dar nu i-a luat mult timp să devină o starletă, mascota şi emblema noastră căministă. Ziua, stătea mai mult cu mine. Avea ea un obicei: uneori stătea aşa şi mă fixa minute în şir, cu o privire tulbure, al cărei sens n-am reuşit niciodată să-l desluşesc. Seara, prietenul meu ii spunea doar atât: „Hai cu tata.” Şi în secunda următoare sărea direct în patul lui, îl „spăla” bine pe faţă şi pe gât, apoi adormea mulţumită de ispravă, sforăind graţios.
De la o vreme însă, începuse să crească binişor, iar camera de camin devenea cam strâmtă pentru trei persoane. Pe la vreo cinci luni, am decis că nu o mai putem ţine. Deja eram în vizorul administraţiei căminului (zvonurile umblă repede, deşi n-au picioare), când o colegă ne spune că o fetiţă de doisprezece ani de la Slobozia şi-ar dori mult o căţeluşă albă. Cum o copilarie nu poate fi deplină fără un câine, am admis că i-am gasit Ţucăi ce-i trebuia: spaţiul ei, curtea ei, un copil care să o iubească… raiul pe Pamânt. Am făcut noi un fel de broşură în care am scris tot ce o invăţasem, cum ar trebui îngrijită, ce să-i dea să mănânce şi multe alte amănunte despre care nu îmi mai amintesc. Colega ne asigură că fetiţa e minunată, că parinţii sunt înţelegători, că o sa ne ţină la curent cu evoluţia Ţucăi… Ce ne puteam dori mai mult? Aşa că, într-o dimineaţă, am pus-o într-o geantă si am dus-o la gara. N-o sa uit niciodata privirea ei când, în înghesuiala din troleibuz, simţeam cum caută să îmi ghicească gîndurile, intenţiile; privirea aceea în care citeam întrebarea lui Moromete: „Unde mergem noi, domnule?” M-am intors în cămin plin de incertitudini si de nădejde. Camera devenise brusc prea incăpătoare…
Continuarea poate fi rezumată în câteva fraze: după două luni, vin veşti: Ţuca e răsfăţata casei, toată lumea o iubeste.
Mai trec încă vreo două luni. Aflăm că a scapat la niste ciobăneşti legaţi în curtea din spate şi că a fătat trei pui. Încă prea tânără, fără instincte materne bine dezvoltate, şi-a mâncat puii. Le-au găsit capetele in curte. După ceva timp, aflăm că a devenit o „rea”: nimeni nu mai poate trece pe drum din cauza ei. Se repede la oamenii de pe stradă, latră tot timpul, la toata lumea (şi probabil că uitase cam tot ce o învăţasem noi). Altfel, era tot o rasfatata. „E bine şi aşa”, mi-am spus, dar cu inima cam strânsă…
Pe urma, cineva a otravit-o si a murit.
***
Ma gândesc şi azi la Ţuca. Mă uit uneori la poze şi încă mă mai sfredeleşte privirea ei de abanos: „Încotro mergem noi, domnule?”
Marius Munteanu

Tuca cea frumoasa

Sursa: Adoptiicaini.ro


2 comentarii

Povestea e scrisa de Marius Munteanu.
Foarte fain scrisa. Pacat de biata Tuca….care a nimerit destul de rau, la niste oameni care nu au stiut sa-i puna limite si sa o iubeasca destul de mult incat sa o puna la punct cand trebuia. Poate traia…

Tuca nu a fost o catelusa care sa duca lipsa de afectiune. Din cate stiu, toata lumea o iubea, era o rasfatata, i se permitea orice. N-a cunoscut lantul. Simtul comun iti spune ca vestile pe care le primeam erau bune. De fapt, fiecare dintre ele era un avertisment. Eu cred ca Tuca a pierit din iubire. De aici i s-au tras toate.
Daca ar fi sa inchei istorioara mea cu o morala, as spune ca afectiunea, desi o conditie absolut necesara in relatia cu un caine, nu este si una suficienta. Impartasita neconditionat, poate avea consecinte dezastruoase. Tot ce pot sa nadajduiesc este ca Tuca a avut o scurta viata fericita. Dar numai ea stie cum a fost.

 
Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman

Influenta principalelor elemente climatice asupra organismului uman
Omul este o fiinta meteosensibila, reactionand diferit la elementele climatice, in functie de fondul genetic trebuie sa-si constientizeze meteorosensibilitatea si sa-si evalueze potentialul de aclimatizare pentru a putea preveni eventualele situatii de risc ce ii pot afecta sanatatea, siguranta, productivitatea…

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile

Haine din bambus: moda ecologica sau viitorul industriei textile
Producerea tesaturii de bambus s-a inceput nu cu mult timp in urma – primele mostre au aparut acum zece ani. Si, dupa ce aparuse, au primit imediat titlul mandru de tesatura a secolului XXI. Intr-adevar, stofa din bambus are prea…

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia

Land Art, arta care imbina ingineria si ecologia
Arta cu natura si in natura, menita sa transmita un mesaj social profund. Aceasta ar putea fi, in cateva cuvinte, definitia Land Art-ului. Concept artistic originar din Statele Unite ale Americii din anii 50, Land Art-ul a ajuns si la…

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei

Toaletele ecologice ar putea disparea de pe strazile Timisoarei
Primaria are de gand sa renunte la solutia toaletelor ecologice amplasate pe strazile orasului si sa construiasca toalete civilizate, inclusiv pentru persoane cu dizabilitati. Problema toaletelor ecologice amplasate pe strazile Timisoarei a fost luata in discutie la ultima sedinta de…

40.000 de lei pentru romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice

40.000 de lei pentru romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice
Romanii care isi construiesc sau renoveaza locuintele cu materiale ecologice ar putea primi pana la 40.000 de lei, potrivit programelor Casa Verde Clasic si Casa Verde Plus lansate in dezbatere publica de Ministerul Mediului. Prima componenta a programului lansat in…

Marea Bariera de Corali declarata “aproape moarta�

Marea Bariera de Corali declarata “aproape moarta�
Imagini recente au aratat gradul avansat de deteriorare a recifurilor de corali din cauza schimbarilor climatice. Cresterea temperaturii oceanelor a afectat masiv starea celui mai mare sistem de corali din lume care se intinde pe mai mult de 2200 de…

Clujul va fi primul oras din Romania cu autobuze electrice

Clujul va fi primul oras din Romania cu autobuze electrice
Cluj-Napoca va fi in 2017 primul oras din Romania care va avea autobuze electrice, potrivit presei locale. Un astfel de autobuz electric nu polueaza si dupa ce a fost incarcat doar trei ore poate sa parcurga pana la 250 de…

Spatiul, ultima pubela

Spatiul, ultima pubela
Pe masura ce explorarea spatiului extraterestru a devenit o activitate la ordinea zilei, de la descoperirea razelor cosmice in 1912 cu ajutorul unui balon, pana la turismul spatial, inaugurat in 2001, sau prima lansare a unui nanosatelit romanesc, ecologia intergalactica…

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.