11 Noi 2010

Ţuca

Vreţi o poveste? Vă spun eu o poveste:
Acum vreo cincisprezece ani, încă îmi făceam veacul prin facultăţi: viaţă trepidantă, lipsita de griji. Toamna, ne strângeam prin camin si ne incălzeam la un vin fiert si la o vorbă, fără să ne pese că dăduse racoarea şi bruma. Dimineaţa, frigul incepea să ne arate colţii…
Într-o seară ploioasa, mă pomenesc cu prietenul şi colegul meu de cameră că imi aduce un boţ de câine, o arătare mică, slabă, de un cenuşiu incert ca vremea de afară: „Ete!” Ştergem bine vietatea cu un prosop, o uscăm. E fetiţă. Ea, încă tremurând, se bagă sub pat. Adoarme acolo pe un pled, mulţumită şi, probabil, pentru prima data în viaţa ei, sătulă. Îi adusesem carne de la cantină. Afară ploua de câteva zile. Pe o vreme ca aceea, n-ai fi dat nici măcar un câine afară din cameră, aşa că în cameră a rămas. I-am facut baie şi cenuşăreasa s-a transformat într-un bulgăre de blană ca zapada, cu ochi lucioşi de agată neagră. Am botezat-o cu trei picuri de vin roşu pe cap, iar numele ei a fost Ţuca. Astfel şi-a facut ea intrarea în viaţa noastră şi noi în viaţa ei.
Ştiam de la bun început că n-avem cum să o ţinem prea mult: regulile căminului nu permiteau să ai animale, nici viaţa nu ştia încotro o sa ne îndrepte. Aşa ca ne-a mai rămas să o mai creştem putin, să o „ţivilizăm” şi să o dăm unui norocos. Zis şi făcut. Am cam forţat lucrurile, pentru că nici spaţiul, nici timpul nu aveau răbdare. Ca orice căţeluşă de pripas, Ţuca nu ştia nimic, nici să se joace; avea în schimb toate deprinderile „rele” posibile. Urla când era lăsată singură, mânca de pe jos, rodea tot ce prindea, de la ochelari la carnete de student şi de la creioane la cărţi. Îi plăcea în speţă de Alain Besançon: mi l-a „citit” din scoarţă-n scoarţă. A incercat ea si cu „Critica ratiunii pure”, dar i-a fost cam greu. Avea coperţile tari. Oricât de sătulă ar fi fost, tot mai căuta resturi de mâncare prin coşul de gunoi – reminiscenţă a unui trecut flamând… Pe scurt, venise cu tot alaiul de „picanterii” mai usor sau mai greu digerabile, dar nu i-a luat mult timp să devină o starletă, mascota şi emblema noastră căministă. Ziua, stătea mai mult cu mine. Avea ea un obicei: uneori stătea aşa şi mă fixa minute în şir, cu o privire tulbure, al cărei sens n-am reuşit niciodată să-l desluşesc. Seara, prietenul meu ii spunea doar atât: „Hai cu tata.” Şi în secunda următoare sărea direct în patul lui, îl „spăla” bine pe faţă şi pe gât, apoi adormea mulţumită de ispravă, sforăind graţios.
De la o vreme însă, începuse să crească binişor, iar camera de camin devenea cam strâmtă pentru trei persoane. Pe la vreo cinci luni, am decis că nu o mai putem ţine. Deja eram în vizorul administraţiei căminului (zvonurile umblă repede, deşi n-au picioare), când o colegă ne spune că o fetiţă de doisprezece ani de la Slobozia şi-ar dori mult o căţeluşă albă. Cum o copilarie nu poate fi deplină fără un câine, am admis că i-am gasit Ţucăi ce-i trebuia: spaţiul ei, curtea ei, un copil care să o iubească… raiul pe Pamânt. Am făcut noi un fel de broşură în care am scris tot ce o invăţasem, cum ar trebui îngrijită, ce să-i dea să mănânce şi multe alte amănunte despre care nu îmi mai amintesc. Colega ne asigură că fetiţa e minunată, că parinţii sunt înţelegători, că o sa ne ţină la curent cu evoluţia Ţucăi… Ce ne puteam dori mai mult? Aşa că, într-o dimineaţă, am pus-o într-o geantă si am dus-o la gara. N-o sa uit niciodata privirea ei când, în înghesuiala din troleibuz, simţeam cum caută să îmi ghicească gîndurile, intenţiile; privirea aceea în care citeam întrebarea lui Moromete: „Unde mergem noi, domnule?” M-am intors în cămin plin de incertitudini si de nădejde. Camera devenise brusc prea incăpătoare…
Continuarea poate fi rezumată în câteva fraze: după două luni, vin veşti: Ţuca e răsfăţata casei, toată lumea o iubeste.
Mai trec încă vreo două luni. Aflăm că a scapat la niste ciobăneşti legaţi în curtea din spate şi că a fătat trei pui. Încă prea tânără, fără instincte materne bine dezvoltate, şi-a mâncat puii. Le-au găsit capetele in curte. După ceva timp, aflăm că a devenit o „rea”: nimeni nu mai poate trece pe drum din cauza ei. Se repede la oamenii de pe stradă, latră tot timpul, la toata lumea (şi probabil că uitase cam tot ce o învăţasem noi). Altfel, era tot o rasfatata. „E bine şi aşa”, mi-am spus, dar cu inima cam strânsă…
Pe urma, cineva a otravit-o si a murit.
***
Ma gândesc şi azi la Ţuca. Mă uit uneori la poze şi încă mă mai sfredeleşte privirea ei de abanos: „Încotro mergem noi, domnule?”
Marius Munteanu

Tuca cea frumoasa

Sursa: Adoptiicaini.ro


2 comentarii

Povestea e scrisa de Marius Munteanu.
Foarte fain scrisa. Pacat de biata Tuca….care a nimerit destul de rau, la niste oameni care nu au stiut sa-i puna limite si sa o iubeasca destul de mult incat sa o puna la punct cand trebuia. Poate traia…

Tuca nu a fost o catelusa care sa duca lipsa de afectiune. Din cate stiu, toata lumea o iubea, era o rasfatata, i se permitea orice. N-a cunoscut lantul. Simtul comun iti spune ca vestile pe care le primeam erau bune. De fapt, fiecare dintre ele era un avertisment. Eu cred ca Tuca a pierit din iubire. De aici i s-au tras toate.
Daca ar fi sa inchei istorioara mea cu o morala, as spune ca afectiunea, desi o conditie absolut necesara in relatia cu un caine, nu este si una suficienta. Impartasita neconditionat, poate avea consecinte dezastruoase. Tot ce pot sa nadajduiesc este ca Tuca a avut o scurta viata fericita. Dar numai ea stie cum a fost.

 
O planta noua pentru stiinta descoperita de biologi

O planta noua pentru stiinta descoperita de biologi
Biologii au descoperit in Dobrogea o noua specie de planta, intr-un proiect al Societatii Ornitologice Romane.  Nu este doar o specie noua pentru Romania, ci este o specie noua pentru stiinta.  Trei ani de zile au durat analizele care sa confirme descoperirea biologilor romani. Biologii care au gasit planta au si avut onoarea de a-i […]

Let`s Do It, Romania! si Teach for Romania lanseaza „Let’s Share & Care!”, primul centru de minerit urban pentru combaterea risipei si sustinerea educatiei in comunitatile defavorizate

Let`s Do It, Romania! si Teach for Romania lanseaza „Let’s Share & Care!”, primul centru de minerit urban pentru combaterea risipei si sustinerea educatiei in comunitatile defavorizate
Mineritul urban este alternativa la mineritul traditional si consta in recuperarea resurselor din deseuri, de la metale din deseuri electronice pana la materiale de constructii din demolari, prin repararea, reutilizarea sau reciclarea acestora. O initiativa care promoveaza mineritul urban este „Let’s Share & Care!” lansat de Let’s do it, Romania!, care isi propune sa sustina copiii […]

Initiativa „Plantam fapte bune” a dat startul impaduririlor in 2017

Initiativa „Plantam fapte bune” a dat startul impaduririlor in 2017
Sambata, 25 martie, echipa Plantam fapte bune in Romania a dat startul actiunilor de impadurire din 2017, la Silistea Gumesti, un loc deja cunoscut si indragit de catre voluntarii plantatori. 5.000 de puieti forestieri – cer, artar si sanger – au fost plantati pe o suprafata de 1 hectar, in continuarea celor 13.000 de puieti […]

Parma, model de bune practici in gestionarea deseurilor pentru Oradea

Parma, model de bune practici in gestionarea deseurilor pentru Oradea
In cautarea unor solutii si modele de bune practici in gestionarea deseurilor si pentru a intelege cum se poate aplica instrumentul financiar „platesti pentru cat arunci” autoritatile publice si operatorii de salubritate bihoreni au ajuns in Parma, Italia. Orasul Parma este situat in nordul Italiei si are o populatie de circa 200.000 locuitori, similara cu […]

Cine e Bea Johnson?

Cine e Bea Johnson?
Poate ca ati auzit numele Bea Johnson in asociatie cu Zero Waste? Asta pentru ca ea este fondatoarea stilului de viata Zero Waste si o foarte pasionata sustinatoare a acestei miscari. Ea si familia ei (sot si doi baieti adolescenti!) traiesc un stil de viata fara risipa din 2008 si produc un singur borcan de […]

Zero Waste Romania se delimiteaza de proiectul “Scoala Zero Waste� finantat de catre Continental Automotive Corporation

Zero Waste Romania se delimiteaza de proiectul “Scoala Zero Waste� finantat de catre Continental Automotive Corporation
Zero Waste Romania se delimiteaza de proiectul “Scoala Zero Wasteâ€� finantat de catre Continental Automotive Corporation, unul dintre cei mai mari poluatori din Romania, implicat in poluarea cu emisii toxice rezultate din productia si tratarea termica a anvelopelor. “Zero Deseuri/Zero Wasteâ€� este o metodologie formata dintr-un set de solutii care includ sortarea la sursa, colectarea […]

Ministerul Mediului gratiaza poluarea Romaniei cu trei incineratoare de deseuri de mare capacitate

Ministerul Mediului gratiaza poluarea Romaniei cu trei incineratoare de deseuri de mare capacitate
Vineri, 3 martie, in cadrul intalnirii cu reprezentantii Comisiei Europene, Ministerul Mediului a anuntat, pe ultima suta de metri, schimbarea de viziune cu privire la incineratoarele de deseuri, refuzate de guvernul Ciolos. Conform unor surse avizate, in Planul National pentru Gestionarea Deseurilor (PNGD) vor fi incluse trei incineratoare de deseuri municipale, de mare capacitate, care […]

Iasi, primul mare municipiu din Romania care si-a asumat tranzitia catre economia circulara

Iasi, primul mare municipiu din Romania care si-a asumat tranzitia catre economia circulara
Municipiul Iasi se alatura retelei internationale „Orase Zero Deseuriâ€� (â€�Zero Waste Municipalitiesâ€�) si devine primul municipiu din Romania, cu o populatie de peste 350.000 de locuitori, care se angajeaza sa implementeze solutiile „zero deseuriâ€�, cu impact dovedit in alte peste 350 de orase europene, in tranzitia catre economia circulara. Mihai Chirica, primarul Iasului, a semnat […]

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.