11 Noi 2010

Ţuca

Vreţi o poveste? Vă spun eu o poveste:
Acum vreo cincisprezece ani, încă îmi făceam veacul prin facultăţi: viaţă trepidantă, lipsita de griji. Toamna, ne strângeam prin camin si ne incălzeam la un vin fiert si la o vorbă, fără să ne pese că dăduse racoarea şi bruma. Dimineaţa, frigul incepea să ne arate colţii…
Într-o seară ploioasa, mă pomenesc cu prietenul şi colegul meu de cameră că imi aduce un boţ de câine, o arătare mică, slabă, de un cenuşiu incert ca vremea de afară: „Ete!” Ştergem bine vietatea cu un prosop, o uscăm. E fetiţă. Ea, încă tremurând, se bagă sub pat. Adoarme acolo pe un pled, mulţumită şi, probabil, pentru prima data în viaţa ei, sătulă. Îi adusesem carne de la cantină. Afară ploua de câteva zile. Pe o vreme ca aceea, n-ai fi dat nici măcar un câine afară din cameră, aşa că în cameră a rămas. I-am facut baie şi cenuşăreasa s-a transformat într-un bulgăre de blană ca zapada, cu ochi lucioşi de agată neagră. Am botezat-o cu trei picuri de vin roşu pe cap, iar numele ei a fost Ţuca. Astfel şi-a facut ea intrarea în viaţa noastră şi noi în viaţa ei.
Ştiam de la bun început că n-avem cum să o ţinem prea mult: regulile căminului nu permiteau să ai animale, nici viaţa nu ştia încotro o sa ne îndrepte. Aşa ca ne-a mai rămas să o mai creştem putin, să o „ţivilizăm” şi să o dăm unui norocos. Zis şi făcut. Am cam forţat lucrurile, pentru că nici spaţiul, nici timpul nu aveau răbdare. Ca orice căţeluşă de pripas, Ţuca nu ştia nimic, nici să se joace; avea în schimb toate deprinderile „rele” posibile. Urla când era lăsată singură, mânca de pe jos, rodea tot ce prindea, de la ochelari la carnete de student şi de la creioane la cărţi. Îi plăcea în speţă de Alain Besançon: mi l-a „citit” din scoarţă-n scoarţă. A incercat ea si cu „Critica ratiunii pure”, dar i-a fost cam greu. Avea coperţile tari. Oricât de sătulă ar fi fost, tot mai căuta resturi de mâncare prin coşul de gunoi – reminiscenţă a unui trecut flamând… Pe scurt, venise cu tot alaiul de „picanterii” mai usor sau mai greu digerabile, dar nu i-a luat mult timp să devină o starletă, mascota şi emblema noastră căministă. Ziua, stătea mai mult cu mine. Avea ea un obicei: uneori stătea aşa şi mă fixa minute în şir, cu o privire tulbure, al cărei sens n-am reuşit niciodată să-l desluşesc. Seara, prietenul meu ii spunea doar atât: „Hai cu tata.” Şi în secunda următoare sărea direct în patul lui, îl „spăla” bine pe faţă şi pe gât, apoi adormea mulţumită de ispravă, sforăind graţios.
De la o vreme însă, începuse să crească binişor, iar camera de camin devenea cam strâmtă pentru trei persoane. Pe la vreo cinci luni, am decis că nu o mai putem ţine. Deja eram în vizorul administraţiei căminului (zvonurile umblă repede, deşi n-au picioare), când o colegă ne spune că o fetiţă de doisprezece ani de la Slobozia şi-ar dori mult o căţeluşă albă. Cum o copilarie nu poate fi deplină fără un câine, am admis că i-am gasit Ţucăi ce-i trebuia: spaţiul ei, curtea ei, un copil care să o iubească… raiul pe Pamânt. Am făcut noi un fel de broşură în care am scris tot ce o invăţasem, cum ar trebui îngrijită, ce să-i dea să mănânce şi multe alte amănunte despre care nu îmi mai amintesc. Colega ne asigură că fetiţa e minunată, că parinţii sunt înţelegători, că o sa ne ţină la curent cu evoluţia Ţucăi… Ce ne puteam dori mai mult? Aşa că, într-o dimineaţă, am pus-o într-o geantă si am dus-o la gara. N-o sa uit niciodata privirea ei când, în înghesuiala din troleibuz, simţeam cum caută să îmi ghicească gîndurile, intenţiile; privirea aceea în care citeam întrebarea lui Moromete: „Unde mergem noi, domnule?” M-am intors în cămin plin de incertitudini si de nădejde. Camera devenise brusc prea incăpătoare…
Continuarea poate fi rezumată în câteva fraze: după două luni, vin veşti: Ţuca e răsfăţata casei, toată lumea o iubeste.
Mai trec încă vreo două luni. Aflăm că a scapat la niste ciobăneşti legaţi în curtea din spate şi că a fătat trei pui. Încă prea tânără, fără instincte materne bine dezvoltate, şi-a mâncat puii. Le-au găsit capetele in curte. După ceva timp, aflăm că a devenit o „rea”: nimeni nu mai poate trece pe drum din cauza ei. Se repede la oamenii de pe stradă, latră tot timpul, la toata lumea (şi probabil că uitase cam tot ce o învăţasem noi). Altfel, era tot o rasfatata. „E bine şi aşa”, mi-am spus, dar cu inima cam strânsă…
Pe urma, cineva a otravit-o si a murit.
***
Ma gândesc şi azi la Ţuca. Mă uit uneori la poze şi încă mă mai sfredeleşte privirea ei de abanos: „Încotro mergem noi, domnule?”
Marius Munteanu

Tuca cea frumoasa

Sursa: Adoptiicaini.ro


2 comentarii

Povestea e scrisa de Marius Munteanu.
Foarte fain scrisa. Pacat de biata Tuca….care a nimerit destul de rau, la niste oameni care nu au stiut sa-i puna limite si sa o iubeasca destul de mult incat sa o puna la punct cand trebuia. Poate traia…

Tuca nu a fost o catelusa care sa duca lipsa de afectiune. Din cate stiu, toata lumea o iubea, era o rasfatata, i se permitea orice. N-a cunoscut lantul. Simtul comun iti spune ca vestile pe care le primeam erau bune. De fapt, fiecare dintre ele era un avertisment. Eu cred ca Tuca a pierit din iubire. De aici i s-au tras toate.
Daca ar fi sa inchei istorioara mea cu o morala, as spune ca afectiunea, desi o conditie absolut necesara in relatia cu un caine, nu este si una suficienta. Impartasita neconditionat, poate avea consecinte dezastruoase. Tot ce pot sa nadajduiesc este ca Tuca a avut o scurta viata fericita. Dar numai ea stie cum a fost.

 
Plantam impreuna livezi urbane: LIVEZILE GRÄ‚DINESCU

Plantam impreuna livezi urbane: LIVEZILE GRÄ‚DINESCU
Pomii fructiferi aduc abundenta in spatiul urban atunci cand ei sunt prezenti- ne imbogatesc aerul cu oxigen, ne ofera roade gustoase, infrumuseteaza peisajul si creeaza noi habitate. Gradinescu va invita sa va alaturati campaniei de plantare: Livezile Gradinescu. Cu mic, cu mare plantam impreuna in perioada 11-19 noiembrie in gradinilie urbane de la Aparatorii Patriei […]

Prima centrala verde de tip Jean Pain din Romania s-a construit si se afla in etapa de cercetare

Prima centrala verde de tip Jean Pain din Romania s-a construit si se afla in etapa de cercetare
CINE? CÂND? Constructia s-a realizat in doar 2 zile (4-5 noiembrie), insa proiectarea centralei a fost rezultatul unei documentari minutioase conduse de Antim Nechifor, referent de specialitate inginer horticultor, sprijinit de echipa Institutului de Cercetare in Permacultura, alcatuita din ingineri de constructii, ingineri de mediu, horticultori, peisagisti, pasionati si  specializati in permacultura. Peste 40 de […]

11-12 noiembrie: Un workshop despre schimbarea cu mai mult impact in sisteme socio-ecologice:

11-12 noiembrie: Un workshop despre schimbarea cu mai mult impact in sisteme socio-ecologice:
2 zile de workshop pentru AGENTII DE SCHIMBARE, cei ce promoveaza schimbarea in organizatiile ce le conduc, comunitatile sau teritoriile in care locuiesc. Cum sustinem activ schimbarea in sisteme socio-ecologice, cu mai mult impact si mai putina suferinta. Vom aborda 3 zone: 1. PREGÄ‚TIREA DE LA AGENT DE SCHIMBARE LA AGENT DE TRANSFORMARE INTENTIONALÄ‚ o […]

Cum se realizeaza colectarea separata in municipiul Cluj Napoca?

Cum se realizeaza colectarea separata in municipiul Cluj Napoca?
In contextul situatiei precare a gestionarii deseurilor la Cluj Napoca am stat de vorba cu specialistul de mediu din cadrul ROSAL GRUP, unul dintre cei doi operatori de salubritate care deservesc cetatenii orasului. Adina Miclaus – reporter Ecomagazin: Ce populatie deserveste Rosal in Cluj Napoca? Nicoleta Pop, Specialist de Mediu ROSAL GRUP: In ceea ce […]

One Herastrau Park este primul complex rezidential din Bucuresti certificat �Green Homes�, nivelul Excelent

One Herastrau Park este primul complex rezidential din Bucuresti certificat �Green Homes�, nivelul Excelent
O casa nu este doar un spatiu de locuit, ci locul unde vrei sa te simti ACASÄ‚. Intr-o lume in care uneori conteaza mai mult aspectul decat calitatea, One United Properties, principalul dezvoltator imobiliar specializat pe proprietati rezidentiale exclusiviste din Bucuresti, le imbina pe amandoua. Asa se face ca One Herastrau Park este in acest […]

Romania are o noua statie de sortare a deseurilor in valoare de peste 3 milioane de Euro

Romania are o noua statie de sortare a deseurilor in valoare de peste 3 milioane de Euro
Rom Waste Solutions a investit peste 3 milioane de Euro in retehnologizarea si cresterea capacitatii de procesare a statiei de sortare a deseurilor de la Dragomiresti Vale   Rom Waste Solutions proceseaza zilnic circa 500 de tone de deseuri, peste o treime din deseurile municipale generate in Bucuresti. “Statia dispune acum de echipamente specializate de […]

GreenTech Film Festival, primul festival dedicat tehnologiei verzi, si-a anuntat programul

GreenTech Film Festival, primul festival dedicat tehnologiei verzi, si-a anuntat programul
GreenTech Film Festival, primul festival de filme documentare dedicat tehnologiei verzi, se desfasoara in aceasta toamna in Bucuresti, la Cinema Elvira Popescu, in perioada 9-12 octombrie. Primul festival Zero Carbon – Organizatorii isi propun sa elimine complet amprenta de carbon rezultata din activitatile organizatorice pe care le implica in general un festival de film. Programul […]

Parcul Natural Vacaresti este pregatit sa-si primeasca vizitatorii pe „Poteca biodiversitatii urbane”

Parcul Natural Vacaresti este pregatit sa-si primeasca vizitatorii pe „Poteca biodiversitatii urbane”
Asociatia Parcul Natural Vacaresti (APNV) a deschis prima poteca de vizitare in Parcul Natural Vacaresti. Aceasta cuprinde zone de informare, spatii tematice dedicate speciilor si habitatelor si un pavilion pentru observatii ornitologice. Accesul este liber si se poate face atat individual cat si in cadrul grupurilor organizate de membrii asociatiei. Proiectul este realizat cu sprijinul […]

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.