6 Oct 2010

Un mic gunoier

Am un teckel pe care il ador. Ma plimbam cu el intr-o zi pe unde ma plimbam de obicei cand am vazut o mogaldeata crem care se lupta sa se ridice din gunoiul in care era aruncat. L-am privit si mi s-a strans inima cand l-am vazut. Am stiut din prima clipa fara sa gandesc ca trebuie sa fie al meu. Am sunat-o pe fiica-mea si pe sotul ca mai aduc un catelus acasa. Am crezut ca-l cresc putin si apoi il dau, dar as fi vrut ca cel care il va avea sa-l iubeasca daca nu la fel ca mine poate mai mult. A ramas al meu, l-am hranit cu biberonul, l-am invatat sa zica „mama”. Nu mereu zice ci doar atunci cand nu-l lasa teckelul si pe el sa vina la mine. Este un pupacios,un rasfatat si cateodata si ascultator. Nu regret nici astazi ca l-am luat. Singurul lucru pe care in regret este ca nu l-am invatat sa mearga in lesa.



Publicat de: adela

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.