acum 14 ani
Un mic gunoier
Am un teckel pe care il ador. Ma plimbam cu el intr-o zi pe unde ma plimbam de obicei cand am vazut o mogaldeata crem care se lupta sa se ridice din gunoiul in care era aruncat. L-am privit si mi s-a strans inima cand l-am vazut. Am stiut din prima clipa fara sa gandesc ca trebuie sa fie al meu. Am sunat-o pe fiica-mea si pe sotul ca mai aduc un catelus acasa. Am crezut ca-l cresc putin si apoi il dau, dar as fi vrut ca cel care il va avea sa-l iubeasca daca nu la fel ca mine poate mai mult. A ramas al meu, l-am hranit cu biberonul, l-am invatat sa zica “mama”. Nu mereu zice ci doar atunci cand nu-l lasa teckelul si pe el sa vina la mine. Este un pupacios,un rasfatat si cateodata si ascultator. Nu regret nici astazi ca l-am luat. Singurul lucru pe care in regret este ca nu l-am invatat sa mearga in lesa.
Adaugă un comentariu