acum 14 ani

Acum 2 ani vroiam neaparat sa cumparam un caine sa inlocuim pierderea unui spitz german , ne murise cu 2 ani in urma , vazand ca este destul de scumpa rasa de care ma indragostisem (West highland white terrier ) incepusem sa nu ma mai gandesc la alt caine.

Intr-o zi fiind la Ploiesti, am vazut ca in coltul unei strazi cineva aruncase 3 puiuti de caine. Acest gest m-a contrariat si am decis ca decat sa dau banii pe un caine de rasa pe care oricum cineva urma sa il cumpere si sa ii arate foarte multa afectiune fiind foarte frumos, mai bine salvez un sufletel de maidanez abandonat. Din cei trei am reusit sa il prind pe cel mai mic ,( erau foarte speriati ) , avea nasul roz, era un ghemotoc de blana foarte simpatic de care era imposibil sa nu te indragostesti.
L-am bagat in geaca si cand am ajuns acasa i l-am prezentat sotului meu ca fiind noul nostru caine.Am mers cu el la doctor am urmat toate procedurile necesare unui pui de caine si de atunci este copilul nostru.
Are 2 ani si 4 luni este un caine extrem de frumos si destept.
Stiam despre maidanezi ca sunt mai inteligenti decat cainii de rasa dar Sam mi-a intrecut orice asteptare.L-am dresat eu personal , face sezi , culcat , se rostogoleste , da labutele , cere frumos (sta in fund cu labutele din fata ridicate) , se rasuceste (sta in 2 picioare si se invarte in jurul propriei axe , face taras, dupa fiecare plimbare afara sare in cada ca sa fie spalat .Este bucuria noastra de fiecare zi.
Daca fiecare persoana care isi doreste un animal de companie / un caine ar adopta un maidanez am avea o tara mai civilizata.Sunt de acord ca sunt foarte multi , sunt de acord ca unii sunt agresivi , dar pentru indiferenta unora sau pentru cativa caini din mii nu sunt de acord sa ii omoram ca niste barbari .

Va multumesc,
Raluca

5 comentarii

bravo, raluca!…sper ca experienta si povestea ta sa -i invete si pe altii!

Jos palaria, Raluca!!!!!!!!!!!!!

E superb, arata ca un ursulet…cum ai putea sa nu iubesti asa ceva?…Felicitari…un gest admirabil, demn de urmat..Si eu am adoptat acum un an un catelus…l-am gasit pe strada plin de rani..slab…vai si amar…Nu pot descrie in cateva cuvinte cata bucurie imi aduce in fiecare zi, cat de vesel e in fiecare clipa, cat de recunoscator….nu ar face nimic care sa ma supere…

Bravo,sunt de aceasi parere cu tine!si eu stau tot in Ploiesti si am un parculet langa mine unde cum vine vara incepe si sezonul de abandonat animale ,mai ales caini.de 3 ani incoace am fost uimita de neglijenta unora pana la lacrimi.anul trekut am gasit 3 puiuti abandonati superbi,doi dintree ei insa pe morte.unul era deja in coma cred,i-am luat ep ceilati doi,unul sanatos si unul ranit grav(avea carne vie pe spate) si am vrut sa ii duc la doctor.medicul insa era in pauza de cafea!si nu a vrut sa ne primeasca.l-am rugat macar sa il analizeze pe micutul cu rana deschisa.nu a vrut a zis k mai avea un sfert e ora de pauza si asistentele sunt ocupate cu alte animale cu programari etc….l-am asteptat privind cum sarakutuzul caine se stignea.l-am luat pe ultimul acasa si l-am hranit si i-am oferit dragostea in acea zi apoi l-am dat unei vecine pt ca paintii nu isi permiteau un caine atunci.vecina mea ii ofera tot ce e mai bun lui Rexi

am uitat sa zik k si anul acesta am gasit 6 puitui pe care i-am ajutat cum am putut.catelusul tau este superb ,sa it itraiasca in continuare si sa te bucuri de el:*