Acest tip de câini sunt o realitate, la oraşe şi sate. Şi dacă tot a fost dezbaterea aceasta legată de impozitul pe câine, de controlul acestora în apartamente şi curţi, trebuie să spunem de pe acum că numărul câinilor aciuaţi pe lângă diferite spaţii comerciale şi instituţii are şanse să sporească, mai ales dacă timişorenii vor fi obligaţi să plătească 100 de lei de fiecare “animăluţ drăguţ”, proprietate personală, adică mai mult decât pentru un Logan, pentru care ai de plătit doar vreo 80 de lei.
Locul preferat de abandonare a animalelor dragi cândva nu este lângă vreo stână, ci pe înserat, prin satele judeţului, chiar pe strada principală. Acestor maidanezi de oraş, din rase neimpozabile, li se adaugă câinii localnicilor care îi însoţesc pas cu pas, dacă merg la dispensar, la câmp sau la birt, dacă sunt în căruţă sau pe jos.
Sunt atât de mulţi câini pe uliţe că în situaţia în care te dovedeşti fricos din fire, n-ai decât să te urci în primul copac din cale şi să rămâi acolo ore bune, până când cineva îţi şopteşte: “Liber!”.
În comuna Balinţ, situaţia nu este diferită de cea din oraşul Buziaş, de exemplu, din Giarmata sau de la Bara. Astfel, aici, punctul farmaceutic veterinar este păzit de doi dulăi. Sau să fie vorba doar de doi pacienţi trimişi să-şi cumpere singuri medicamentele?
Plimbându-te la pas prin localitate, pe strada principală, observi că şi şcoala e păzită, la rândul ei, de trei câini, unul, e drept, cam somnoros. Pe vremea mea, li se zicea şcolarilor cu probleme la învăţătură să ungă şcoala cu clisă, ca s-o mănânce, atenţie, noaptea, câinii. Acum, zidurile şcolii sunt straşnic păzite, în miezul zilei. Poate le mai cade paznicilor, acolo, ceva – cornul şi laptele ori mărul.
Nici în faţa magazinului lucrurile nu sunt diferite. Aici şi-au făcut veacul alţi doi câini, iar când s-au plictisit de faptul că nu le-a picat nimic, au luat-o hotărât pe o uliţă. În alte locuri, primăriile au şi ele câinii lor.
Numai Primăria Timişoarei a declarat război iubitorilor de animale de companie, remarcându-se astfel cu ceva, nu contează, în istoria recentă a administrării aglomeraţiilor urbane…
