povestea a inceput in anul 2012, cand bunica mea a ramas fara catelus prin curte si-n dorinta de a umple golul din ograda dar si din suflet, am cautat pe internet sa iau un catelus de talie mica spre medie . Dupa o vreme am gasit un catelus, salvat de un om cu suflet mare…pana sa ajung cu el la bunica mea, acesta a stat o vreme la mine in apartament, timp in care i-am facut carnet de sanatate cu tot tacamul…dar poveste nu se opreste aici, dupa 3 saptamani petrecute la bunica…a plecat de acasa….aceasta l-a cautat mai tot satul fara sa-l gaseasca.
Intr-o zi frumoasa de martie, in timp ce primeam marfa la magazinul unde lucrez, am vazut un pichinez se juca cu un alt catelus in parcarea din spatele magazinului.
M-am apropiat de ei si m-am jucat cu acest catelus si impartind cu el placinta mea….dupa am intrat in magazie….la aproximativ 2 ore am terminat programul si am iesit din magazin prin magazia care dadea in parcarea cu pricina pentru a ajunge la masina si minunea abia acum incepe, catelusul ma astepta cuminte la usa ….iar bucuria din privirea sa…..nu am cuvinte sa o descriu….am stat asa unul in fata altuia pret de 5 minute, apoi am luat telefonul si am sunat-o pe bunica mea…dupa am luat paturica din portbagaj si am pus-o in masina ( pe scaunul din fata, tot acolo am pus si catelusul ) si-n 40 de minute eram la tara cu catelusul.
din prima clipa, bunica s-a inteles cu catelusul si-n prezent impart atat casa cat si mancarea impreuna….si cand ajung la tara, am ceva si pt el…tot ce mai pot spune e ca de aceasta data catelusul care trebuia sa ajunga la bunica mea a venit singurel inaintea mea…
Nu pot spune decat ca ma impresionat aceasta poveste a ta…foarte dragutz…ma bucur ca mai exista si cazuri din acestea…mai rare,dar totusi mai exista.Sa-ti traiasca!