Hârtie igienică imprimată cu chipuri de preşedinţi ori cu versuri. Sau, agenţii de paznici pentru parcările de cartier, după modelul “închiriem Moş Crăciun”. Astea sunt numai câteva dintre ideile de afaceri postate de românii inventivi pe site-uri specializate
“Eu însămi am păţit-o o dată. Mi-am găsit portbagajul întredeschis şi înăuntru nu prea mai rămăsese nimic. Şi de atunci mă scol de două, trei ori pe noapte ca să mă uit pe fereastră şi să văd ce mai face maşina”, povesteşte Carmen Dragnea din Bucureşti, pe site-ul www.ideideafaceri.ro . Cine are cele mai bune idei de afaceri câştigă o colaborare plătită cu site-ul. Dar ce idee i-a venit lui Carmen? Dacă tot se sparg atâtea maşini în Capitală, ar merge de minune să-ţi deschizi o afacere cu agenţie de închiriat paznici de parcări, în cartiere. Ceva în genul “închiriem Moş Crăciun”. Paznicii “nu trebuie să fie plini de muşchi, dar nici piperniciţi”, zice Carmen. Şi ar putea fi închiriaţi şi de particulari cu maşini mai scumpe. “Paznicul ar urma să se prezinte la post în fiecare seară, de la orele 11 până la 7 dimineaţa. Va ieşi periodic din gheretă să se plimbe pe lângă maşini, pentru a se face văzut de eventualii spărgători. Dacă observă ceva suspect, el nu trebuie decât să strige la spărgători sau să declanşeze o alarmă auto care să alerteze locatarii. Nu trebuie să se ia la bătaie cu hoţii, ci doar să acţioneze psihologic asupra lor, prin simpla lui prezenţă”. Paznicul ar putea supraveghea foarte bine cam 40 de maşini, iar agenţia ar câştiga bani frumoşi dacă fiecare proprietar ar plăti 15 lei pe lună.
Orice om foarte, foarte răbdător poate avea firmă de stat la coadă
Mioara Manea din Craiova are o idee şi mai năstruşnică: agenţie matrimonială pentru câini de rasă. Poate suna ciudat, dar în ultima vreme tot mai mulţi stăpâni de câini întreabă de servicii de genul acesta. Mioara a gândit afacerea aşa: “O bază de date cu informaţii despre câinii de rasă pe care stăpânii îi cresc fie pentru companie şi pază (câini din categoria a II-a), fie pentru concursuri de frumuseţe sau aptitudini (categoria I). Baza de date ar fi împărţită pe aceste două categorii, iar în cadrul fiecăreia patrupezii ar fi împărţiţi pe rase, urmând să fie indicate numele, vârsta, adresa proprietarului, preţul montei (dacă se achită în bani sau în natură) şi perioada în care câinele este disponibil. La câinii de categoria I se trec şi arborele genealogic, ţara de provenienţă, concursurile unde au fost premiaţi, precum şi canisa. Publicitatea agenţiei se poate face în revistele de specialitate. Tot de acolo se recrutează şi clienţii (stăpânii câinilor) care vor să figureze în baza de date, contra sumei de 20-40 lei. Agenţia poate colabora cu cabinetele veterinare şi cu magazinele de animale pentru a-şi lărgi baza de date”.
Altă craioveancă visează să revoluţioneze statul la coadă, inventând “firma de stat la coadă în locul tău”. Se adresează mai degrabă micilor patroni care nu mai au timp să-şi dezvolte afacerea fiindcă pierd ore pe la ghişee. Sau celor sătui de birocraţie. “În România oamenii au cultul patronatului; românii adoră să fie socotiţi patroni. O parte dintre societăţile înfiinţate nu au avut activitate niciodată.
Folosim capitalul timp (pentru statul la cozi în locul clientului) pentru consemnarea capitalului social, pentru plata taxelor judiciare de timbru, a taxelor de înmatriculare, pentru completarea dosarului, pentru depunerea lui la Pompieri, Mediu, Sănătate Publică, pentru completarea formularelor de înmatriculare şi înscriere menţiuni”, scrie Simona Măceşanu din Craiova. O astfel de firmă îşi poate deschide oricine, fără să aibă neapărat studii juridice – o poate face “orice persoană cu timp şi răbdare din belşug”.
Cum ruinezi firma cu hârtie igienică desenată: pui cerneală care colorează
Restaurant unde îţi găteşti singur România încă n-are, dar sigur s-ar scoate bani frumoşi din asta, cred autorii site-ului. Geneva (la Taverne du Vallè) are aşa ceva din 1967. Două terase, loc pentru gătit, sală de mese de o sută de oameni şi asta-i tot. Restaurantul Carrouge, tot din Geneva, are 32 de separeuri cu 500 de locuri, iar în weekend n-ai loc să mai arunci un ac. Clienţii vin fiindcă plătesc mai puţin, iar patronii sunt fericiţi că au mereu vad. Ar putea arăta astfel: “În sală, pe lângă mese, se află o mare ladă frigorifică unde sunt expuse tipuri variate de carne şi brânzeturi. Lângă aceasta este o tejghea de unde pot fi servite băuturile. Urmează un grătar imens, unde fiecare îşi poate frige singur ceea ce doreşte, precum şi un bufet, de unde se pot servi salate asortate. În final, doi chelneri pot lua comenzile sau pot servi desertul. Se plăteşte la casă, unde fiecare client duce un bon pe care persoana care i-a furnizat alimentele indică ce s-a consumat. Acesta este un loc unde cunoşti oameni şi poţi mânca exact bucata de carne ce ţi-a făcut cu ochiul, pregătită aşa cum doreşti şi cheltuind mai puţin decât într-un restaurant obişnuit. Restaurantul poate produce o cifră de afaceri destul de mare, cu costuri mai mici decât în cazul unuia obişnuit. Timpii de preparare a porţiilor sunt reduşi la minimum, personalul este puţin numeros, iar în bucătărie nu este necesară prezenţa bucătarului, adică a profesionistului care într-un restaurant capătă retribuţia cea mai mare. Clientela este constituită mai ales din tineri de până în 30 de ani şi eventual familii cu copii”.
Ar mai merge şi imprimările pe hârtie igienică, după modelul americanilor. În 2001, o firmă din California a avut mare succes cu suluri tipărite cu chipuri de dictatori şi de terorişti. Patru suluri la 5 dolari. Peste un an, nemţii au ieşit cu suluri tipărite cu texte din romane poliţiste. Ce sfaturi oferă autorii site-ului: “Vă trebuie un computer pe care să prelucraţi ceea ce-şi doresc clienţii să tipărească, să vă faceţi stoc de hârtie, să preluaţi comenzile, apoi să le daţi în lucru la o tipografie. Pe hârtie pot fi tipărite mesaje publicitare, imagini, caricaturi, literatură, mesaje haioase, benzi desenate, anecdote, orice. Este aceeaşi imagine imprimată, care se repetă pe toată lungimea sulului de hârtie”. Un singur lucru poate strica afacerea asta: cerneala obişnuită. Trebuie folosită una specială, pe bază de apă, care nu pătează, nu atacă pielea, nu e toxică, e organică şi biodegradabilă.
Balon aerian de văzut oraşe şi firmă de lopătat zăpada din faţa casei
Ce le-a mai trecut prin cap românilor: firme de întreţinere case de vacanţă sau agenţii de majordomi, balon turistic cu care să vizitezi oraşul din aer, e-bookuri sau căsuţe în copaci. Inspirat de iarna grea de anul ăsta, cineva a venit cu ideea unei firme de lopătat zăpada acolo unde primăria nu ajunge niciodată. Dar oamenii cu ideile astea rar de tot îşi şi deschid vreo afacere. Răzvan Tănase de la Rentrop&Straton şi coordonator al site-ului ne-a explicat: “Scopul nostru este să-i învăţăm pe oameni să-şi deschidă o afacere. Printre altele, oferim şi CD-uri cu afaceri la cheie, precum şi cărţi. Din păcate, 99% dintre cei care cumpără CD-urile sunt visători, ei nu-şi deschid niciodată o afacere. În acel 1%, oameni care au încercat ceva, intră circa 50-60.000 de persoane, în ultimii trei ani. Visătorii sunt cei care s-au supărat iar cu şeful şi, la supărare s-au gândit să-şi deschidă o afacere. Se informează, cumpără CD-ul, vine o perioadă de linişte cu şeful şi uită tot”.
