Bossy cea fara de rasa

In vara anului 2007 am gasit o catelusa in scara blocului, batuta, murdara si foarte speriata. I-am dat sa bea apa si am luat-o in casa sa o spal. Eu am un caniche de vreo 5 ani, iar acesta a reactionat oarecum negativ cand am adus-o in casa. Mama a venit dupa cateva ore si a zis ca trebuie sa o dam, nu putem sa stam cu 2 caini in casa, toata povestea. Am inceput sa plang si am zis k e a mea si nu vreau sa o mai las pe strazi. De atunci a ramas la noi. Am dus-o la veterinar sa o vaccinam, si sa ii determinam rasa, pentru ca parea terrier, ceea ce ne-a si fost confirmat de doctori. Era matura, avea vreo 6 ani. In ianuarie 2008 a nascut 5 pui frumosi, din pacate 3 i-am pierdut dupa putin timp. Insa ceilalti 2 inca traiesc si culmea… unul a iesit caniche negru (o fi avut grija al meu sa participe la sarcina ) si celalalt are boticul ascutit, parul lins si lung si niste ochisori pe care mereu cand ii vad imi fac pielea de gaina :D.
A trecut si iarna, puii ( Athos si Ares) au crescut. In casa era o nebunie. Asa ca a trebuit sa le gasim stapani. Pe Ares, caniche-ul, l-am dat unui coleg de al mamei de birou, deci era in siguranta.. ca si acum de altfel. Insa pe Bossy si pe Athos nu voia sa ii ia nimeni. Pana cand am gasit o femeie care avea curte si nepotei si a zis ca ii vrea pe amandoi.
I-am dus acolo, ii vizitam in fiecare weekend, eu plecam mereu plangand pentru ca erau parte din viata mea.
Intr-o zi s-au dus parintii mei sa ii vada si au aflat ca Bossy a murit intr-un accident de masina. In acel moment m-am hotarat sa il iau pe Athos de acolo.
In prezent Athos si Ares sunt 2 nebuni, Athos a fost “adoptat” de fostul meu prieten si familia lui care au grija de el si il iubesc mult. Dar partea cea mai buna este ca sta foarte aproape de mine si il vad des.
Insa as da orice sa o aduc pe Bossy inapoi… :(