Merita sa adopti!!

Povestea noastra e cam lunga, dar am sa incerc sa o scurtez cat mai mult posibil. Acum 4 ani, pe 23 iulie, a intrat in viata noastra un sufletel tare nazdravan. Sotul meu a gasit pe strada un catel ranit, murdar si infometat;l-a luat cu intentia de a-l duce la veterinar, unde i s-a spus ca avea CIP, ceea ce insemna ca avea stapan si conform legilor trebuia sa ramana la adapostul pentru caini pana i se gasea stapanul(precizez ca nu s-a intamplat in Romania). Eu la vremea aceea nu prea eram prietena acestor dragalase fiinte, nu ma gandisem ca vreodata as putea avea timp pentru un catel, cu toate acestea am acceptat sa stea la noi o vreme, pana i se vindecau ranile si pana ii gaseau stapanul(la insistentele sotului meu). A trecut timpul, nu i-au gasit stapanul, ranile i s-au vindecat( desi si in ziua de astazi are pe capsor urma loviturilor primite atunci de la oameni fara suflet)- si urma sa il ducem la adapost sa fie dat in adoptie. Nu stiu ce s-a intamplat in cele 2 saptamani, dar m-a cucerit si de atunci e un membru al familiei cu drepturi depline, nici nu am mai putea trai fara el. Asa ca va sfatuiesc sa adoptati pentru ca merita, iar in momentele cele mai dificile, un catel se poate dovedi a fi “un medicament” pentru sufletul nostru si va garantez ca fraza “cainele e cel mai bun prieten al omului” nu este doar o simpla sintagma, ci una plina de adevar. Asa ca NU EZITATI SA ADOPTATI!!!!!!O SA VA SCHIMBE VIATA IN BINE.