Un tânăr cercetător de la Institutul Naţional Delta Dunării – doctorul Ştefan Răileanu – se implică de câtva timp, activ, în salvarea cailor de la Letea. Principalele lui ajutoare sunt copiii locului, adevăraţi îmblânzitori ai cailor semisălbatici de pe Grindul Letea. Prea pasionat de munca sa, Răileanu a tulburat, se pare, apele intereselor nu foarte ortodoxe ale unor demnitari locali de la Dunăre, trezindu-se acuzat că şi-a depăşit atribuţiile. “Aşa este la noi. Cum vede unul mai mult decât trebuie, urmează să fie înfundat! Dar sper să continui cercetarile şi sper să pot fi, în continuare, alături de aceşti cai” spune Răileanu într-un interviu. Mai multe nu vrea sa comenteze încă, pe temă, dar… “Poate o voi face mai târziu, dacă este cazul”.
Copiii îmblânzitori
“Am rugat copiii să mă ajute în activitatea de protecţie a cailor întrucât mă simţeam dator faţă de ei, pentru că mi-au fost aproape şi m-au ajutat tot timpul în observaţiile mele. De asemenea, mă simţeam obligat, pot să spun, şi faţă de caii care mi-au adus un oarecare succes în meseria pe care o practic” explică Răileanu în interviu.
Cultura creşterii animalelor, spune el, este principalul cadru de rezolvare a unei situaţii de acest gen. “Cei mai buni parteneri au fost copiii de la şcoala din Letea, care sunt la fel de deosebiţi, născându-se într-o zonă aproape sălbatică. Ei reuşesc la 12-13 ani să îmblânzească caii semisălbatici de care nu te poti apropia, iar în 6-7 luni pot să-i călărească stând în picioare pe spatele lor” povesteşte cercetătorul. El a reuşit să îndrume 20 dintre aceşti copii spre o astfel de activitate. “Şi am mai reuşit să readuc în actualitate o veche tradiţie a cestei regiuni: întrecerile de cai la sărbătoarea Bobotezei”.
Dragostea de cai tulbură apele Deltei
Dar pasiunea sa faţă de cabalinele de la Letea a stârnit, în timp, tot mai multă nemulţumire în rândul autorităţilor locale, deranjate în acţiunile lor, nu tocmai cuşere, se pare. “Aşa este la noi. Dacă vezi mai mult decât trebuie, urmează să fii înfundat! Eu sper să continui cercetarile şi sper să pot fi, în continuare, alături de aceşti cai” spune Răileanu, refuzând să comenteze mai mult. “Poate o voi face mai târziu, dacă este cazul” a mai spus el.
ONG-urile au făcut şi bine şi rău
Răileanu nu este foarte încântat nici de activitatea tuturor ONG-urilor implicate în zonă. El spune că acestea “au făcut şi bine dar şi rău”. “O parte din ele, mai bine organizate, au reuşit să înţeleagă fenomenul, atât din punct de vedere tehnic cât şi social. Foarte multe însă, lipsite de specialişti şi necunoscând oamenii din regiunea respectivă, nu au făcut decât să-i dezorienteze şi să-i înrăiască” spune doctorul.
El este de părere că toţi cei care conduc astfel de asociaţii trebuie să fie foarte atenţi la persoanele deplasate teren şi, mai ales, să ţină seama că au de-a face cu o situaţie specială. “A nu se confunda cu prinderea câinilor vagabonzi din marile oraşe. Sper ca aceste asociaţii să înţeleagă că pot ajuta la soluţionarea situaţiei nu prin scandaluri, ci procedând la construirea unor temeiuri ştiintifice, prin care fenomenul de semisălbăticie din Delta Dunării să poată fi legiferat într-o anumită manieră. Doar aşa populaţia de cai semisălbatici poate rămâne ceea ce este, într-un efectiv mai mare sau mai mic, meritându-şi locul pe care l-a câştigat singură în ecosistemul Grindului Letea” mai spune Răileanu.
