A fost odata ca niciodata un catel de 10 kg Pilu’ Crocodilu’

Nimeni nu stie de unde a aparut, dar cert l-am gasit pe un santier din floresti, tantos aparator al ruinelor unui ansamblu de 2 blocuri lovit de criza. Avea o cusca rablagita din lemn dar bucuros o impartea cu o femela de ciobanesc numita Eta. Logodnicul meu preluand proiectul, a preluat si cei doi “paznici”, atasandu-se rapid de ei. Dar in mod deosebit de ghemotocul prapadit de 10 kg. In vizitele care le-am facut pe santier, as minti sa spun ca mi-a placut in mod deosebit Piluc’, probabil eram geloasa ca era umbra iubitului meu, si pe mine ma cam ignora. In fiecare seara auzeam raportul a ceea ce a facut Piluc pe santier, ce pozne, cat e de dragalas, dar cand eram si eu prezenta era chiar banal. Timpul a trecut, proiectul era pe cale sa fie finalizat, ne intrebam ce vom face cu cateii. Etei am resit sa ii gasim adapost, mai ramanea piluc. Departe de mine gandul de a-l aduce acasa avandu-l acasa pe hector un cane corso mascul, rasfatat, teritorial si foarte gelos. Dupa ce a ramas o noapte singur pe santier, logodnicul meu l-a adus acasa. Temporar pana ii gasim si lui o familie. Hector, spre surprinderea mea era foarte curios de micul ghemotoc, deloc deranjat de prezenta lui atat timp cat nu se atingea de jucariile lui. Desi stateam la curte, hector noaptea dormea in casa. In prima noapte pilu a dormit afara, a doua noapte nu m-a mai lasat sufletul si l-am bagat si pe el in casa. Dar dimineata l-am scos din nou afara avand in vedere ca urmatoarea zi avea programare la vet, ma gandeam ca mai rezista o noapte afara avand in vedere ca toata viata lui a stat afara. Nu am sa uit niciodata dimineata aceea de martie foarte friguroasa cand l-am scos afara si dupa 10 secunde dadea cu labuta in usa si plangea. L-am bagat din nou in casa, i-am facut o baie si momentul in care il stergeam cu proposopul m-am indragostit pe loc si iremediabil de el. Totusi ramanea o problema, hector era foarte gelos, il maraia si imi era frica sa nu ii faca rau. Doar eu stiu ce a fost in sufletul meu cand am plecat la serviciu si i-am lasat singuri in curte…dupa 8 fooooarte lungi si chinuitoare ore m-am intors acasa ca sa imi gasesc cateii cuibariti in acelasi patut. Atunci am stiut ca nu mai am de ce sa imi fac griji. Desi se mai cearta chiar si in prezent nu mai concep sa fie unul fara celalalt. Cat despre noi, desi nici niciunul dintre noi nu am mai avut niciodata catei, l-am luat pe hector cand avea o luna si nu aveam nici cea mai vaga idee ce inseamna sa cresti dar mai ales sa educi un caine care a ajuns la 70 de kg, singura comanda care o executa e sezi, si si aceea doar daca ai mancare in mana, suntem cei mai fericiti “parinti” din lume. Avem doi catei care se iubesc si ne iubesc din tot sufletelul lor. Cred ca ne-am dorit cu totii cand eram mici sa fim eroi, dar grijile cotidiene de oameni “maturi” ne-au facut sa uitam ca chiar putem sa fim eroi pentru un sufletel aflat la greu. Faptul ca l-am adoptat pe piluc pot spune cu mana pe inima ca e cel mai bun lucru care l-am facut in viata mea. E uimitor cum acum 3 ani ma ignora pe santier si azi e 100% baietelul lui mama, cum in fiecare dimineata si cand vin acasa de la serviciu trebuie sa imi dea pupicul special pe nas(pupic pe care mi-l da doar mie), cum fara nici un dresaj stie ce nu are voie sa faca, cum ma cauta disperat cand e furtuna ca sa sa se cuibareasca la mine in brate.e uimitor cat se poate schimba un catel daca ai rabdare sa il cunosti si ii castigi increderea. Sper din tot sufletul ca fiecare catel din lume sa isi gaseasca o mamica si un tatic care sa il iubeasca!