Am adoptat si nu-mi pare rau! Mereu am spus a fost dragoste la prima vedere

Acum 5 ani jumate am gasit un catel superb. Eram in pauza de masa la munca si am iesit in fata cladiri. Acolo statea un catel mic si blanos. Avenit pur si simplu si mi s-a asezat pe picioare. In acel moment am simtit ca acest catel trebuie sa fie al meu si l-am luat acasa.Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca avea o zgarda. M-am gandit ca s-ar putea sa fie a cuiva…. dar era atat de neingrijit si murdar incat mi-a fost mila sa-l dau afara.L-am spalat l-am pieptanat, a doua zi l-am pozat si am lipit afise peste tot in jurul firmei unde lucrez ca am gasit un catel si daca stapanul vede acel afis sa ma apeleze. Dar nimeni nu a sunat. La interval de o saptamana am dus catelul la medic l-am vaccinat i-am facut deparazitarea si tot ce trebuia, l-am dus la tuns unde l-au aranjat si cand am ajuns acasa i-am dat si un nume “Luky”. Am decis impreuna cu familia mea ca incepand de atunci va fi catelul familiei. Au trecut 5 ani jumatate iar acest catel ne-a umplut viata de fericire si armonie. Nu mai putem sta fara el este rasfatatul familiei.