Povestea noastra e una foarte simpla si fara aventuri. L-am vazut si l-am luat acasa. Dar mai pe larg …
Acum aproape 3 ani imi doream un caine foarte mult asa ca am trecut prin piata, stiind ca acolo sunt mereu pui de catei de vanzare. Aveau niste preturi exorbitante si la o analiza mai profunda mi-am adus aminte de SOS Dogs si de faptul ca mai bine salvez de acolo un catel decat sa cumpar unul. Asa am si facut. Am mers intr-o zi pana acolo, l-am ales pe cel mai speriat si neprietenos si l-am luat acasa. Avea 3 luni si in drum spre casa a facut pipi pe mine. Acum dupa aproape 3 ani face la fel cand ma vede. Dar nu despre el vreau sa va povestesc.
Anul trecut in vara, eram la birou si uitandu-ma jos pe geam, intr-un moment de relaxare, am vazut un pui mic negru, foarte jucaus. Am incercat sa ma intorc la treburile mele, sa ma concetrez la lucur, sa imi iau mintea de la el. Paranteza: am obiceiul sa ma duc la orice caine vad pe strada si macar daca nu am ceva macare la mine, sa il mangai; de asta aveam nevoie sa ma concentrez la altceva sa nu cobor sa ma joc cu el. La cateva minute imi scrie secretara sa cobor ca ma cheama prietenul meu (lucram impreuna). Asa am si facut. L-am vazut afara in parcare aplecat si cu spatele la mine. M-am apropiat si l-am vazut … Mic, negru, pe spate savurand jocul cu prietenul meu. Am crezut ca il mananc. Era atat de simpatic … Am hotarat in momentul ala ca nu mai pleaca de la noi. Desi mai aveam unul acasa, nu m-a lasat inima sa ii dau drumul.
I-am pus numele Spammie, pt ca a venit nechemat si era nedorit de nimeni. Ma rog, era dorit de noi. L-am indragit din primul moment. Bietul era slab si bolnav si dupa ce l-am dus la veterinar mi s-a spus ca daca mai ramanea cateva zile pe strada fara ingrijire, nu supravietuia. Acum ne apara casa impreuna cu celalalt. As face la fel cu orice caine care il vad pe strada sau de la vreun adapost, dar din pacate nu pot. Mi-as dori doar sa fie mai multi oameni cu suflet mare ca cei de pe Adoptii Caini sau daca macar nu vor sa ii ajute saii lase in pace, sa nu le mai faca rau …
Sunt perfect de acord cu tine…sunt niste suflete nevinovate…si eu am un catel de fapt acum e ditamai animalul si ma deranjeaza faptul ca nu pot face mai multe pentru animalutele de pe strada deoarece stau la bloc si nu am spatiu..mai am si 2 pisici..cel mai mult ma deranjeaza ca am vazut pe strada catei abandonati care nu stiau incotro s-o ia…pe oamenii care abandoneaza i-as pedepsi dar din pacate nu exista vreo lege care sa fie aplicabila acestei sa zicem infractiuni..nu ii inteleg…din moment ce si-au luat un animalut se presupune ca vei avea grija de el nu sa fie doar un moft de moment..inca traim intr-o lume nebuna in care compasiunea si iubirea fata de animale nu exista…
E un dulce catelul tau ..
Arata ca un mare rasfatzat…
"cainii au toate virtutiile oamenilor, mai putin defectele lor". si eu am sentimentul ca fiecarui catel ii trebuie o casa, din pacate nu-i pot lua pe toti ..
e un catelus tare simpatic.ma bucur ca mai sunt si oameni care ajuta animale si ma bucur ca si eu fac parte din aceasta categorie.un pupic pentru Spammie
Este superb. Am avut si eu o catelusa de8 saptamani semanau, doar ca Tasica mea (asa o chema )avea mai putin alb pe piept. Am gasit-o pe strada era asa de jucausa si plina de viata ,dormea intre mine si sotul meu.Dar duminica dimineata a murit de parvoviroza.Am fost cu ea la vet dar deja erea prea tarziu.Sunt distrusa, am plans de nu mai am lacrimi.Asi vrea sa adopt altul tot negru ,daca se poate tot fetita ,dar imi este frica deoarece vet a spus ca virusul dureaza intre 3 si 6 ani .sI Nu vreau sa aibe aceeasi soarta.
felicitari!!!!
Sa nu te deochi mai Spammie mai! :)
Da
Felicitari! Cei ca tine fac lumea mai buna.
Felicitari! Sunteti un om adevarat si frumos! Cand aud de asemenea oameni rasare parca soarele in iarna asta fara sfarsit!!!
@georgeta dorobantu
E foarte dureros sa pierzi un caine, iar parvoviroza e una din cele mai periculoase boli la animale. Am avut mai demult un alt caine care facuse parvoviroza dar in mod miraculos a scapat. ERa un brac german, iar medicul nu mai contenea sa se mire cum de s-a facut bine. A stat multe zile pe perfuzii si tot felul de medicamente. Am fost atat de speriata si m-am bucurat atat de mult cand s-a facut bine …
Georgeta, cainii, la fel ca oamenii, mor. Din motive naturale sau de boala dar trebuie sa infruntam asta. Nu te bloca. Adopta un animal si vei vedea ca va fi bine.
Va doresc multa sanatate tie si sotului tau si viitorului catel.
off!! cat ma bucur cand aud povesti asemanatoare cu a mea,eu daca as putea i-as lua pe toti de pe stada la mine acasa, caci de multe ori cainii sunt mult mai umani si mai iubitori decat multe persoane care nu stiu decat sa le faca rau pentru as dovedi superioritatea si puterea…pacat.