Saint Bernard

Povestea rasei de caini Saint-Bernard este destul de cunoscuta: rasa isi are originea in primii caini care au fost adusi de catre pelerini si calatori la manastirea aflata in apropierea trecatoarei Saint Bernard din Muntii Alpi. Manastirea cu acelasi nume a fost primul refugiu pentru stramosii acestei rase si odata cu parasirea ei aproape in totalitate, nicio rasa noua de caini nu a mai patruns in aceasta zona incepand cu anul 1125. De aceea, se considera ca rasa de caini Saint-Bernard a luat nastere in perioada imediat urmatoare.

Folosirea cainilor din rasa Saint-Bernard este legendara deja: calugarii obisnuiau sa foloseasca acesti caini in operatiunile de salvare a oamenilor ramasi blocati in munti. Blana deasa a exemplarelor din aceasta rasa le permite sa fie deosebit de rezistenti la frig; totodata, un Saint-Bernard are un simt deosebit in ceea ce priveste schimbarile de vreme specifice zonelor montane, putand semnala apropierea avalanselor si furtunilor de zapada.

Un exemplar din rasa Saint-Bernard poate fi atat de lenes cat il invata propriul stapan – asa ca elementul cheie in dresajul acestui caine este socializarea timpurie, inca din primele lui luni de viata, pentru a evita cresterea unui exemplar adult care nu poate fi stapanit. Talia sa masiva poate fi destul de intimidanta pentru stapan, dar nu este un motiv pentru a lipsi acest caine de ingrijirea necesara. Urmatoarele indicatii trebuiesc luate in considerare pentru a asigura acestui caine ingrijirea necesara:

Cainele trebuie vaccinat si vaccinurile trebuie facute anual, pentru a pastra imunitatea cainelui fata de anumite boli. De asemenea, deparazitarea este extrem de importanta – trebuie efectuata o data la 3 luni;
Datorita temperamentului sau jucaus, cainele din rasa Saint-Bernard este predispus spre “colectarea” de purici si capuse, deoarece singurul sau scop in viata este sa leneveasca in jurul stapanilor sai;
Acest caine trebuie hranit cu mancare de calitate si dozata in functie de greutatea sa; este mai bine sa ii fie oferite mese scurte si dese, decat rare si abundente, deoarece acestea din urma il pot face sa se baloneze.

Boli:

Printre problemele de sanatate la care sunt predispusi cainii din rasa Saint-Bernard se numara displazia de sold, o problema foarte des intalnita in cazul raselor de lucru. De aceea este vitala vizita regulata la veterinar, pentru a depista din timp aceasta afectiune si a o trata in mod adecvat.

Este vitala intelegerea problemelor de sanatate la care sunt predispusi cainii din aceasta rasa; diabet canin, boli tiroidiene imuno-mediate, anemie hemolitica imuno-mediata, afectiuni ale coloanei, pielii si inimii, displazia de sold si ectoprionul (rasfrangerea in afara a marginei libere a pleoapei) sunt printre cele mai des intalnite probleme de sanatate in cazul acestei rase.

Durata medie de viata a Saint-Bernard-ului este undeva intre 8 si 10 ani.

Temperament:

Exemplarele din aceasta rasa sunt caini de familie si sunt deosebit de afectuosi cu copiii. Dar dresajul si socializarea timpurie sunt esentiale pentru cresterea unui exemplar cu temperament stabil. Saint-Bernard-ul trebuie sa socializeze cu oamenii, copiii si animalele de companie, iar aceasta socializare trebuie sa inceapa inca din primele luni de viata.

Chiar daca are o natura obedienta si loiala, Saint-Bernard-ul poate fi dificil de dresat si stapanit din cauza staturii sale impunatoare. Totodata, acest caine poate fi destul de capricios, asa ca este mai bine sa fie tinut ocupat cat mai mult timp. Plimbarile zilnice sunt necesare, mai ales in lipsa unui spatiu suficient de mare unde cainele sa poata alerga in voie. Dar atentie: plimbarile trebuie facute in lesa, deoarece acest caine poate deveni greu de controlat in lipsa unei lese, mai ales daca el tine mortis sa faca ce vrea. Nu trebuie uitat ca acest caine este lent si se misca mai greu decat exemplarele din alte rase – asa ca putina rabdare nu strica!

Ingrijire:

Un Saint-Bernard nu trebuie extenuat cu exercitii sau plimbari prea dese, mai ales in primii doi ani de viata, cand sistemul osos este inca fragil si in formare. Blana trebuie ingrijita prin periaje ori de cate ori este necesar; folositi o perie cu tepi fermi. Baia nu trebuie sa lipseasca nici ea – cainele trebuie spalat cat mai des posibil. Ochii trebuie curatati cu ajutorul unui disc de bumbac si pentru fiecare ochi trebuie folosit un disc nou.

Atunci cand luati decizia sa cumparati/adoptati un exemplar din aceasta rasa, faceti-o pentru ca v-ati indragostit de acest caine deoarece, in ciuda problemelor de sanatate care pot aparea, Saint-Bernard-ul este un caine minunat pentru intreaga familie!