Caut stapani iubitori pentru 4 catelusi dragalasi
in varsta de doua luni.
Povestea lor este foarte interesanta…
Ea incepe cam asa : Acum mai bine
de jumatate de an, intr-o zi torida de vara,
ne-am trezit in fata curtii cu un caine…
Era tot numai atentie fata de noi, de parca ne-am
fi cunoscut de cand lumea!… Mic de statura, roscovan,
cu un gat gros si puternic, picioare scurte si coada taiata,
nu parea sa faca fata unui concurs de frumusete canina
conventional; si nici prea tinerel nu parea sa fie !
Fiul nostru cel mare l-a caracterizat cel mai bine:
mic, “urat”, dar simpatic!
In fata portii a ramas timp de zile intregi si tot
ce auzea de la noi era : « mars !, fugi acasa !, pleaca ! »
El insa se uita in sus la noi, cu ochi mari si
incredere desavarsita !
Iar cand noi plecam de acasa si masina noastra o lua din loc,
el venea in urma noastra alergand si latrand, pana cand
ramanea atat de mult in spate, incat isi dadea si el seama
ca nu-i chip sa ne prinda din urma… Uitandu-ma in
oglinda retrovizoare, il vedeam intepenit in mijlocul
drumului, scheunand si cu privirea disperata,
de data aceasta, tintita pe masina aflata in miscare…
Azi asa, maine, asa, eu o faceam in continuare
pe mama cea dura, cu simtul raspunderii: « nu ii dati
atentie si nu cumva sa il hraniti, ca nu mai scapam de el ! »
Si ce credeti ca s-a intamplat pana la urma ?
Eu l-am hranit prima data si tot eu l-am invitat, numai un pic,
pana in curte… apoi sotul meu, (care altfel are mari
probleme cu a-si face timp pentru a bricola prin casa),
si-a cumparat sculele necesare si i-a construit, el !!!,
cu mana lui !!! o casuta frumoasa din lemn,
cu pereti dubli si termoizolatie, caci urma sa vina frigul !!!!
Cred ca stiti deja ca Ron, (asa il cheama azi),
sau Ronny, este acum cainele familiei noaste,
evident, cum altfel ?
Dar povestea cainilor familiei nu se termina aici,
Mai bine zis de-abia incepe !
La ceva vreme dupa ce Ronny s-a instalat cu
drepturi depline in curtea noastra, tot aici si nu imi
explic cum, a aparut ca din senin cea care urma sa
devina Lucy, mignona cu aer ingenuu si
privire de caprioara, finuta dar insistenta,
iubita draga a lui Ron !!!
Nu a trecut mult si ne-am dat seama ca
iubirea dintre ei avea sa dea roade ! Ce era de facut ?
Sa o castram, era tardiv !
Am ales sa o ingrijim cum putem mai bine
si sa ii cream conditii sa isi creasca puii frumosi si
sanatosi. Adesea nu aveam timp sa gatim mare
lucru pentru noi, dar ea si puii au avut mereu
supica proaspata de pui de tara, cu legume si orez,
ca sa creasca mari si frumosi !
Timpul a trecut, intarcatul a venit de la sine,
puii s-au dus singuri si au inceput sa pape din
castronul mamei si al tatalui, cu mai multe sau
mai putine maraieli din partea lor, iar acum sunt
numai buni de scos in lume, sa-si faca si ei un
rost al lor.
Ne dorim pentru ei oameni deosebiti,
cu dragoste in suflet, care, chiar daca ii primesc
doar in curte, sa ii iubeasca si sa ii ingrijeasca.
Vor primi in schimb iubire neconditionata
si, cu siguranta, curtea lor va fi ocolita de tot
ceea ce inseamna persoana cu intentii necurate,
intrucat ceea ce au invatat deja de la parintii lor,
este ca teritoriul lor trebuie aparat si pentru asta
stiu sa latre, si pentru asta sunt facuti coltisorii lor,
ca sa se agate de gleznele indraznetilor care
intra nepoftiti in curtile oamenilor!
Acum, ca ii cunoasteti pe
Kiwi, Sosetel, Printesa si Mopsi, (asa sunt
numiti de catre fiica noastra
cei patru puiuti, doi baieti si doua fete)
ca si cand ar fi ai vostri, poate ne puteti ajuta,
in acest moment deosebit al vietii lor,
sa le gasim si lor caminul…
Va atasam si poze, ca sa ii cunoasteti
si mai bine…
Cu drag, niste iubitori de pisici,
care s-au trezit peste noapte si iubitori de catei…
cu multi, multi catei… )))
