O Cockerita povesteste

…27 februarie 2011, era frig, zapada multa, eram infometata si’nghetata, o haita de caini mari si rai ma inghesuiau, ma muscau pe unde ma prindeau. Of, cat sunt eu de mica, Dumnezeu mi-a indreptat pasii spre o poarta si spre norocul meu, un nene a deschis-o, m-a luat in brate, asa uda si-nghetata cum eram, a alungat dulaii cei rai si fara sa stea pe ganduri direct in casa lui m-a dus. O ce cald era, si o doamna a inceput sa-mi vorbeasca frumos, sa ma mangaie, doamne oare decand nu m-a mai dezmierdat si pe mine cineva? Nici nu mai stiu, oare am iubit si eu vre-un stapan? Oare m-a iubit si pe mine cineva, candva? Nu mai stiu. Si ce-i mai dureros este ca nu stiu daca sa ma bucur acum cand cei ce ma-ngrijesc, imi vorbesc frumos. Oare ma vor iubi mereu? Sa-ncerc si eu sa mai iubesc pe cineva? Am primit mancare, apa, m-a spalat pe labutele pline de zapada, mi-a curatat ochisorii plini de plans si de mizerie( puroi), eu n-am stiut ce sa fac? Am stat cuminte, ca Doamne tare bine ma simteam acum. Ma intrebam oare visez sau e adevarat? Doamna m-a studiat nitel si eu tremuram de frica, nu stiam ce vrea, apoi mi-a pus o paturica sa dorm pe ea. Eram in rai? Pana a doua zi mi-a fost frica sa ma misc, n-am facut nici macar pipi, daca ma aruncau iar pe strazi? Dupa o noapte calda, cu mancarica la boticul meu si castronelul cu apa, am stat cuminte. In dimineata urmatoare, am iesit cu frica in curtea lor si mi-am cautat un loc sa-mi fac si eu nevoile, Doamne ce frica-mi era ca ma arunca… Am intrat in casa iar, o ce bucurie in sufletul meu si ca sa nu supar pe numeni, pentru ca-n casa mai era o catelusa mai mare ca mine si ma cam maraia, m-am dus la locul meu. Apoi iar am fost curatata la ochi si data cu o crema, nu-mi prea place dar vad ca-i bine. Am mancat, am baut apa si m-am culcat. I-am ”auzit” cum imi vorbeau frumos , ziceau ceva de: cum or fi unii oameni, care atunci cand se satura de un catel batran si bolnav il arunca pe strazi, in necunoscut si nici macar nu lasa un biletel cu numele si ce afectiune are, cati ani are, cam de astea… Apoi i-am auzit ca ma vor striga Lucky Lady si ca sa ma obisnuiesc cu noul nume imi vor zice pentru inceput doar Lady. Am facut si baita, baita calda si ce bine-mi este acum. Stau pe o pernuta si sunt invelita, am mereu mancarica si apa langa botic. O Doamne, e rai?
Nu prea stiu eu cum sa fac s-o ma impac pe Mausa, asa am auzit ca o cheama, ma tot maraie, dar i-am aratat si eu ca stiu sa latru, uite asa, dupa ce am fost dezmierdata de noua mea ’’mama’’ m-am luat dupa ea si uite-ma si pe mine latrand-o pe Mausa, care spre surprinderea tuturor s-a facut mica si m-a lasat fara sa-mi faca ceva cu toate ca am auzit ca-i cam rea, a crescut impreuna cu un boxer si a invatat-o el multe…
Acum blanita mea curata are culoarea aurie, incet incet ma curata si-n urechi, incep sa arat iar a COCKER AURIU ! cine sunt si de unde vin e o enigma, eu nu pot sa le spun ca am trait o drama pe pielea mea. Acum sunt sigura, nu ma arunca-n strada! dar voi reusi eu sa-i iubesc? sa ma mai pot manifesta la o bucurie? Greu de spus, poate insa trecerea timpului imi va vindeca ranile. Cu noii mei parinti sper sa am sanse mai mari. Multumesc bunului Dumnezeu ca mi i-a scos in cale.
Am sa va mai povestesc eu ce se mai intampla si cum decurg lucrurile. Pa…
De azi pot sa semnez: o cockerita Lady.
Continuare
Buna! Sunt tot eu Lady, am fost la doctor, acum toti stiu: sunt babuta. Sunt castrata, nu aud insa acum dupa tratamente nu-mi mai miroase gurita ( dintisorii mei tociti erau plini de tartru) , vad foarte bine, duc insa pe mai departe tumoritele mele (au zis ca numai in cazul in care se maresc atunci vor decide ce este mai bine pentru mine). Acum fac nazuri, am un miros foarte fin, uf m-am ingrasat dupa atatea vitamine si mancarica buna, motiv pentru care ma vor baga o perioada pe regim. Nu mai am rani pe spate, mi-a crescut blanita. Sunt inca f f neincrezatoare in dragostea acordata de noii mei parinti dar ma bucur si eu pe langa ei dupa ce se reantorc acasa atunci cand pleaca pe undeva. Eu stau tot in casa in noul meu patut. E cald, sunt curata, spalata cu mari impotriviri totusi. Asta sunt eu acum Lady imi este bine si in sfarsit sunt iubita. Le multumesc noilor mei parinti in felul meu, sunt cuminte, mananc, imi fac nevoile la locul nostru in curte, dorm si tot nu-mi place cand sunt pieptanata, ma plimb prin curte, mai stau la soare si cersesc tot ce este de mancare ( Am uitat oare cineva m-a aruncat ca sunt babuta? Nu s-a ma interesat de mine, oare imi simte lipsa? Eu pot spune ca nu prea le duc dorul). Ma dau mare in fata Mausei si a lui Labus ( un metis alb si mare care sta in garaj, acolo are si el patutul lui) ii marai si-i latru pe unde-i prind chiar daca sunt colega de casa cu Mausa, eu sunt mai mare, nu? Ham . . . ! azi 30 mai 2011.
Pa. Am sa mai revin cu noutati.
PS: inca nu am poze descarcate pe calculator dar cand vor fi revin sa ma vedeti. Semneaza o cockerita fericita Lady