acum 13 ani

Nu am crescut alaturi de animale, nu am avut un catel sau o pisica atunci cand eram copil. Nici nu pot sa spun ca imi doream in mod deosebit. Pe atunci nu stiam ce pierd. Marea descoperire am facut-o pe la 16-17 ani, cand incepusem sa-mi doresc un animalut si o prietena mi-a propus sa-mi aduca un motanel de la tara de la bunica ei. Si am acceptat bucuroasa. Saptamani in sir am promis parintilor ca-l duc inapoi, dar in final s-au convins ca e placut sa tina un animal companie. Am invatat multe in acel an, cat l-am avut pe Toto. Apoi, cu ocazia majoratului, am primit primul catel, un cocker. Dupa ani de zile am aflat ca cineva din familie imi pregatise un catel de talie mica (stiind ca imi doresc un catel) dar mama n-a acceptat sa avem caine in casa. Asa a fost sa fie, pana la urma tot mama a acceptat sa-mi faca pe plac la majorat si sa primesc din partea parintilor un catel. Acum aceiasi parinti iubesc si ingrijesc zilnic cateii si pisicutele noastre si aceeasi mama nu trece indiferenta pe langa un animalut pe strada. De atunci am avut norocul de a iubi si de a primi iubirea multor catei, de toate culorile.
Nu dupa foarte mult timp, parintii mei au cumparat un teren la tara cu o casuta micuta, ceva pentru week-end, si bineinteles cu cateii din dotare. Si de aici apar in povestea mea cateii care nu sunt de rasa. Zilnic mergeam, ori eu ori parintii mei sa le ducem mancare si apa. A urmat lectia despre ce inseamna sa fii responsabil si sa-ti sterilizezi animalul de companie. De la vet. cumparam pastile contraceptive pentru cateluse, era ca un zaharel. A functionat metoda, pana la prima greseala cand n-am administrat ultima doza si asa una dintre catelusele noastre a facut pui, 11 la numar. Pe langa zilele si noptile in care ii hraneam cu biberonul, cu lapte preparat dupa o reteta anume, a inceput aventura de a le cauta stapani.
A trecut timpul si din dorinta de a convietui cu catei, pisici si cu gaze mici (afara, in iarba, desigur) am ales sa ma mut impreuna cu sotul meu la tara si uite asa copii mei au ocazia sa mangaie un catel, o pisica, sa vada o vaca sau un cal de aproape, sa stie sa duca iarba la gaini (chiar daca sunt vaca sau gainile vecinilor) si apoi sa astepte un ou in schimb, sa tina in mana pui de o zi. Este nepretuita prietenia unui copil cu un caine. De multe ori atunci cand cautam un stapan pentru un catel mizam si pe faptul ca familia are copil, iar copilul o sa adore catelul si asa mai departe. Dar nu e asa simplu. Multe familii de la care mi-as dori sa adopte un catel chiar nu sunt pregatite pentru asta. Multi copii nu sunt pregatiti pentru asta, unii chiar se sperie si daca vad un catel pe strada. Si cred ca ar ajuta un progam prin care copiii sa aiba ocazia sa se imprieteneasca cu animalele. Astfel. in gradinite/scoli primare, o persoana care cunoaste bine animalele, un catel dresat (bland, bucuros la imbratisarile copiilor, pe care sa nu-l deranjeze agitatia si galagia, deparazitat, pieptanat si orice ar putea ar putea reprezenta pretext pentru a nu accepta un catel in preajma copiilor), impreuna cu psihologul gradinitei cred ca ar putea face minuni.
V-am povestit cum a inceput dragostea mea pentru animale pentru a sublinia faptul ca unii dintre noi au nevoie sa fie invatati sa iubeasca animalele pentru ca n-au avut sansa sa aiba un animal in preajma. Si parca e pacat sa astepti poate zeci de ani sa descoperi ce frumos e si cate bucurii iti ofera. Adoptati un catel, iubiti-l si va veti bucura de prietenia si recunostinta lui. Daca nu aveti posibilitatea de a ingriji zilnic un catel din cauza ca nu aveti curte sau sunteti plecati toata ziua de acasa, adoptati la distanta. Asigurati-i unui catel hrana zilnica, vaccinul anual si ce altceva ati putea sa-i mai oferiti daca l-ati lua acasa, si daca nu e prea departe din cand in cand mergeti si oferiti-i o mangaiere. Si poate va veni si ziua in care veti avea posibilitatea de a-l lua acasa.
Adopta un caine… si nu ii ocoli pe cei care nu sunt de rasa. Noi avem acum 6 caini, 5 dintre ei nu sunt de rasa. Am mai avut si altii, tot metisi. Sunt inteligenti, nu se imbolnavesc usor, sunt buni prieteni, sunt recunoscatori si loiali. Si sa vezi cum isi manifesta bucuria revederii cand te intorci acasa… Merita sa adopti un caine!

9 comentarii

imi plake foarte mult cum vb despre animalutzele tale si imi plak ideeile tale in legatura cu “Si cred ca ar ajuta un progam prin care copiii sa aiba ocazia sa se imprieteneasca cu animalele”…unii oameni cred ca a avea un caine in preajma unui copil este rau ceea ce este total gresit … nu le putem spune oamenilor despre animale ca sunt prietenoase,loiale,iubitoare,recunoscatori etc …deoarece uni nu vor crede asta in veci ,in viziunea lor animalele sunt niste fiinte care nu gandesc si care sunt ca niste bestii…vor cred numai atunki cand vor avea un catel sau o pisicutza sau un alt animulutzu pe care in cel mai scurt timp o sal indrageasca ff mult …MI’ar plake ca in tara noastra sa le pese cat de putin de soarta lor si sa nu mai existe atat rautate ..

mi-au dat lacrimile… :D

Buna,cum pot adopta un caine?doresc si eu un catelus,sa imi scrieti prin email: id.catalin [arond] yahoo com Multumesc

buna.imi place foarte mult povestea ta,si ma bucur sa stiu ca inca mai exista persoane care chiar iubesc animalele!eu cand eram mic,adunam tot felul de vietuitoare acasa,de la soparle la vrabiute,ajunsesem de aveam un catel dalmatian,doua pisici,o siameza si o birmaneza,un iepure…nu puteam sa stau fara iele,fugeam de la scoala in fiecare pauza sa le vad,eram inebunit.acum am decat o catelusa,un bichon,o chiama saki,si are 3 ana si vreo trei luni.are comportamentul unui copil,nu spui ca e catel,jur.sincer nu e al meu,e al prietenei mele,dar ma iubeste enorm de mult,si eu la fel.dar are o problema la care nu gasesc motivul si remediu pentru ea,iar acest lucru ma omoara cu zile.are probleme cu respiratia,are tente de sufocare,ai inpresia ca nu mai primeste aer,si se sperie saraca.imi rupe sufletul,as da orice sa o fac bine.am facut tot felul de analize,de radiografii,si fiecare medic veterinar are varianta lui.nu e de mirare,asa e sistemu la noi,nu conteaza ca esti om sau animal.incerc sa gasesc un sfat,ceva care sa imi fie de folos,si asa am dat de randurile scrise de tine.

vreau iun catel dar pui

dar nu am cum intro camera

si miasi dori multtt

ma bucur ca mai sunt si oameni cu suflet mare
sincer abia scriu din cauza lacrimilor
la mine in familie animalele au fost egale cu restul familiei
si de aceea sufar foarte mult
chiar azi catelusa mea danny (boxer talie mare) va fi eutanasiata pt ca este bolnava si batrana (11ani) si ca sa trec mai usor peste aceste momente grele am sa merg la un adapost sa adopt un catel pt ca ei sunt singurii care ne iubesc neconditionat si ne aduc bucurie in suflet

As dori sa adopt si eu un catel, sa aiba cateva luni de la nastere, astept sa imi scrieti pe Iasi