acum 14 ani

Atrofierea/Degenerarea progresivă a retinei în cazul câinilor

Atrofierea/Degenerarea progresivă a retinei (PRA sau PRD) reprezintă numele câtorva boli cu caracter progresiv, care conduc la orbire. Atrofierea progresivă a retinei a fost descoperită la începutul sec.XX la rasa Gordon Setter, iar această afecţiune congenitală a fost întâlnită la peste 100 de rase pure şi mixte. Această boală nu este la fel de răspândită în rândul pisicilor.

Anatomia ochiului: Ochiul este un organ foarte delicat dar în mod surprinzător şi rezistent. Acesta este format din câteva straturi. Corneea este un strat transparent care acopera partea frontală a ochiului.

Irisul este porţiunea colorată a ochiului şi răspunde de fluxul de lumină.

Cristalinul captează şi concentrează lumina pentru a o focaliza pe retină. Intre cornee şi cristalin este o zonă de lichid intraocular care menţine cristalinul umed şi îl ajută sa focalizeze.

Retina se află în interiorul ochiului şi convereşte lumina în semnale care sunt transmise prin intermediul nervului optic, la creier.

Un spaţiu considerabil între cristalin şi retină conţine o substanţă gelatioasă denumită corp vitros. Corpul vitros menţine forma globului ocular şi asigură substanţele nutritive şi elimină impuritaţile din ochi.

Retina

In PRA, retina reprezintă structura afectată. Această porţiune importantă a ochiului primeşte lumina captată şi o focalizează prin intermediul altor structuri ale ochiului. Aceasta preia lumina şi o converteşte în energie electrică în creier, prin intermediul nervului optic, ceea ce poartă numele de vedere. Retina este constituită din fotoreceptori şi anume: celule cu conuri şi bastonaşe care ajută animalul să vadă în întuneric (bastonaşe) şi să distingă anumite culori (conuri).

Supliment de pe net:
Your browser may not support display of this image.

Construcţia ochiului

Ochiul poate fi numit un aparat optic complicat. Sarcina lui principală este de a “transmite” imaginea corectă nervului optic.

Funcţiile principale ale ochiului:

* sistemul optic, care proiectează imaginea;
* sistemul de primire şi “codare” a informaţiei primite pentru creier;
* sistemul de “deservire” a asigurării necesităţii vitale.

Corneea este o membrană transparentă care acoperă partea anterioară a ochiului. Ea nu are vase sangvine, însă posedă o putere mare de refracţie. Intră în sistemul optic al ochiului. Corneea are hotar comun cu membrana exterioare netransparentă a ochiului – sclera.

Camera anterioară a ochiului reprezintă un spaţiu între cornee şi iris. Aceasta este umplută cu lichid intraocular.

Irisul reprezintă după formă un cerc cu o gaură în mijloc (pupila). Irisul este constituit din muşchi, datorită cărora mărimea pupilei se schimbă. Ea intră în sistemul vascular al membranei ochiului. Irisul este responsabil pentru culoarea ochiului (daca este de culoare albastră – înseamnă că sunt puţine celule de pigment, iar dacă sunt căprui – atunci sunt multe celule de pigment ). Efectuează aceeaşi funcţie ca şi diafragma în aparatul de fotografiat, reglează fluxul de lumină.

Pupila reprezintă o gaură în iris. Mărimile acesteia depind de obicei de nivelul iluminării. Cu cât este mai multă lumină cu atât pupila este mai mică.

Cristalinul este o “lentilă naturală” a ochiului. Este transparent, elastic – poate să-şi schimbe forma, aproape instantaneu “reglând focalizarea”, datorită căruia omul vede bine atât aproape cât şi departe. Este amplasat în capsulă şi se menţine cu ajutorul zonei ciliare. Cristalinul, la fel ca şi corneea, intră în sistemul optic al ochiului.

Corpul vitros este o substanţă transparentă gelatinoasă, amplasată în partea posterioară a ochiului. Corpul vitros menţine forma globului ocular, participă la schimbul de substanţe intraocular. Intră în sistemul optic al ochiului.

Retina este constituită din fotoreceptori (aceştia sunt sensibili la lumină) şi celule nervoase. Celulele-receptori amplasaţi în retină se împart în două tipuri: conuri şi bastonaşe. În aceste celule, care produc fermentul de rodopsină, are loc transformarea energiei luminii (fotoni) în energie electrică a ţesutului nervos, adică reacţia fotochimică.

Bastonaşele posedă o fotosensibilitate înaltă şi ne permit să vedem la lumină proastă, de asemeni ele sunt responsabile pentru vederea periferică. Conurile dimpotrivă, necesită multă lumină pentru activitatea sa, însă tocmai acestea ne permit să observăm detaliile mici (sunt responsabile pentru vederea centrală), oferă posibilitatea de a diferenţia culorile. Aglomerările cele mai mari ale conurilor se află în gropiţa centrală (maculă), răspunzătoare pentru cea mai înaltă acuitate a vederii. Retina aderează pe membrana vasculară, însă nu uniform pe toată suprafaţa. Anume în aceste porţiuni are tendinţa să se secţioneze în cazul diferitor afecţiuni ale retinei.

Sclera este o membrană exterioară netransparentă a globului ocular, care trece în partea anterioară a globului ocular în cornee transparentă. 6 muşchi oculomotori se fixează de scler. În ea se găsesc terminaţii nervoase şi capilare in cantitate mică.

Membrana vasculară – acoperă secţiunea posterioară a sclerei de care aderă retina, cu care este strâns legată. Membrana vasculară este responsabilă pentru alimentaţia sangvină a structurilor intraoculare. În cazul afecţiunilor retinei membrana vasculară deseori este implicată în procesul patologic. În membrana vasculară nu sunt terminaţii nervoase, de aceea în cazul afecţiunii acesteia nu apar dureri, care semnalează de obicei anumite neregularităţi.

Nervul optic – cu ajutorul acestuia semnalele de la terminaţiile nervoase sunt transmise creierului

Ce este PRA?

Există multiple forme de PRA care diferă în funcţie de vârsta la care se instalează şi gradul de progres al bolii. Câteva rase prezintă această afecţiune la vârste mai mici,alte rase nu prezintă PRA decât la vârste înaintate. In mod normal, fotoreceptorii din retină se dezvoltă după 8 săptămâni de la naştere. Retina câinilor cu PRA fie are displazie fie prezintă o degenerare rapidă a fotoreceptorilor. Cainii cu displazie de retină sunt afectaţi de obicei după 2 luni de la naştere şi pot orbi complet după 1 an. Câinii cu degenerarea retinei pot fi afectaţi de la vârste cuprinse între 1 şi 8 ani iar simptomele progresează încet. PRA se agravează progresiv. Animalul afectat prezintă iniţial orbire nocturnă deoarece baghetele sunt primele afectate. Boala se agravează prin pierderea vederii pe timpul zilei.

Care sunt semnele PRA?

Semnele pot varia în funcţie de tipul de PRA şi de gradul de avansare. PRA nu este dureroasă şi ochiul arată de obicei normal, adică: nu se înroşeşte ochiul, nu lăcrimează sau privirea nu este saşie. Stăpânii animalului pot observa o schimbare de personalitate cum ar fi o reţinere la coborârea scărilor sau deplasarea pe culoarele întunecate. Acest lucru este caracteristic pentru orbirea nocturnă, caz în care vederea pare să fie îmbunătăţită în timpul zilei. Deoarece boala progresează, stăpânii pot observa o dilatare a pupilelor şi reflectarea luminii din spatele ochiului. Dacă orbirea progresează uşor, stăpânul nu poate observa nici un semn până când câinele devine nefamiliar cu împrejurimile şi lipsa vederii este mult mai pregnantă. La unele animale, cristalinul poate deveni opac sau confuz.

Cum se poate diagnostica PRA?

In funcţie de forma PRA, schimbările caracteristice de retină şi alte porţiuni ale ochiului pot fi observate în urma unei examinări oftalmologice efectuate de către un veterinar oftalmolog. Pot fi efectuate de asemeni teste mai sofisticate cum ar fi electroretinografia. Ambele teste nu sunt dureroase şi animalul nu trebuie anesteziat. Dacă nu sunt găsite tulburări în timpul examinării de către o comisie oftalmologică veterinară autorizată, câinele poate fi certificat ca neavând o boală congenitală de ochi, prin intermediul Fundaţiei de Inregistrări Oftalmologice Canine.

Cum se tratează PRA?

Din nefericire, nu există tratament pentru PRA nici vre-un mod de încetinire a avansării bolii. Animalele care suferă de PRA, de obicei, vor orbi. Câinii se adaptează în mod remarcabil la orbirea progresivă şi deseori par să se comporte normal în mediul lor obişnuit. Orbirea poate fi marcată de rearanjarea mobilei prin casă sau in cazul împrejurimilor nefamiliare.

Poate fi PRA prevenită?

S-a demonstrat că PRA are o componentă genetică. Puii proveniţi din părinţi care nu au în istoricul bolilor acestă boală şi care au fost certificati ca neavând PRA, vor prezenta un risc mai scăzut de dezvoltare a acestei boli. Animalele afectate nu ar trebui reproduse şi ar trebui să fie sterilizate.

Căţeluşii sau părinţii animalelor purtătoare de PRA nu vor fi reproduse. Dacă animalul dumneavoastră are PRA, anunţati dacă se poate crescătorul de la care l-aţi luat. In ultimii ani, testul DNA este folosit pentru identificarea genelor responsabile de această boală. Pentru a vedea lista raselor pentru care se face testarea PRA, consultaţi: http://www.optigen.com/opt9_test.html

Degenerarea progresivă a bastonaşelor –conurilor (PRCD) reprezintă un tip de PRA şi afectează multe rase inclusiv Miniature Poodle, American and English Cocker Spaniel, Labrador Retriever şi Samoyed.

PRCD începe cu orbirea nocturnă şi progresează până la orbirea totală la vârsta de 3 până la 5 ani. Ultimele apariţii ale semnelor clinice ale PRCD afectează in mod negativ programul de înmulţire deoarece mulţi căini au fost deja reproduşi înainte de manifestarea simptomelor.

Un comentariu

Buna ziua, cainele meu s-a zgariat in ochi, mai exact in coltul ochiului la sclera. Aceasta i s-a julit si ii atarna un pic in afara. Ochiul i s-a desumflat peste noapte, nu dispun de un cabinet veterinar in sat. Se va vindeca de la sine sau plec la urgenta cu ea? Va rog sa raspundeti ca nu stiu ce sa fac. Multumesc