acum 14 ani

Intre dragoste si bestialitate. Necesitate sau cruzime gratuita? Compasiune sau, dimpotriva, un sentiment de superioritate? Cam acestea sunt extremele intre care se manifesta cel mai adesea relatia dintre om si animal. Desigur, aceasta relatie are o istorie lunga, complicata, insa o intrebare simpla ramane de actualitate: sunt animalele egale cu oamenii?

In satira sa politica “Ferma animalelor”, George Orwell face o afirmatie ce e adesea pomenita de… aparatorii drepturilor omului: “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decat altele”. Ca acest lucru se intampla prea adesea in societatea umana e un fapt bine cunoscut. Dar daca punem laolalta oamenii si animalele cum am putea raspunde la o intrebare care ar suna cam asa: “Sunt oamenii si animalele egali, sau unii sunt mai egali decat altii?”. Desigur, nu e o intrebare nici recenta, nici cu un raspuns definitiv.

Inca din antichitate s-au intalnit conceptii diferite. Astfel, Pitagora – care era vegetarian – promova respectul pentru animale deoarece credea in transmigratia sufletelor, fiind posibil asadar ca ucigand un animal sa-ti omori unul din stramosi. In schimb, Aristotel – in a sa “Istorie a animalelor” – a facut apologia inferioritatii animalelor pe scara evolutiei, considerandu-le suflete irationale.

Secole mai tarziu, opiniile raman tot divergente. Toma de Aquino accepta ca animalul manifesta o forma de cunoastere prin intermediul simturilor si ca e capabil de stari afective, insa nu este, precum omul, inzestrat cu trairi religioase si cu principii morale. Ulterior, Jean-Jaqcues Rousseau, desi le neaga animalelor intelectul, le considera totusi fiinte inzestrate cu sensibilitate, ceea ce le confera anumite drepturi.

Problema nu e nici astazi pe deplin rezolvata. Exista aparatori intransigenti ai drepturilor animalelor, (vezi aici declaratia universala a drepturilor animalelor), dupa cum exista multe alte teme la moda: vegetarianismul, refuzul de a imbraca blanuri, opozitia fata de vivisectii sau experimente pe cobai etc.

Cei mai multi oameni au mai curand o atitudine moderata, acceptand utilizarea animalelor in scopuri practice (hrana, ajutor etc), nefiind preocupati foarte mult de drepturile acestora, refuzand insa tratarea lor cu cruzime sau in situatii care presupun suferinta inutila. Punctul acesta de vedere are si fundament filozofic, considerandu-se ca atata timp cat animalele sunt incapabile de a intra intr-un contract social sau de a face alegeri morale ele nu pot fi, asadar, privite ca posesoare de drepturi.

In occident, dezbaterile despre drepturile animalelor sunt extrem de actuale. Recent, elvetienii au avut de votat – dar au ales totusi sa se opuna – asupra infiintarii specializarii de avocat care sa reprezinte animalele maltratate in instanta. S-au opus, insa, doar pentru ca au crezut ca in Elvetia legislatia existenta este suficienta. Iar aceasta legislatie prevede, spre exemplu, ca proprietarii de pesti rosii nu-i pot arunca vii in toalete sau ca animalele “sociale”, cum sunt hamsterii sau perusii, trebuie sa aiba neaparat un partener. Legea obliga, de asemenea, cantoanele sa deschida proceduri penale in cazul plangerilor de maltratare a animalelor.

In Romania, chestiunea drepturilor animalelor se reduce cel mai adesea la discutii despre soarta cainilor vagabonzi (eutanasiere sau nu?), iar putinele voci care se aud pe acest subiect sunt firave sau marginale. Va invitam de aceea sa cititi un punct de vedere al unor aparatori ai drepturilor animalelor, in care se pledeaza pentru responsabilitatea omului, care nu ar trebui sa aiba drept de viata si de moarte asupra tuturor fiintelor. Acestui punct de vedere ii opunem un “invitat” surpriza, un clasic al literaturii romane, care – intr-un text din 1936 – face apologia a doua indeletniciri stravechi, pescuitul si vanatoarea.

Asadar, va provocam la un raspuns: avocat sau vanator?

22 comentarii

AVOCAT!

viitor avocat :) :)) CONTRA UCIGASILOR

avocat!

avocat fara doar si poate!

avocat si eu!

problema este mult mai complicata: eu sint stapina a 3 ciini, iubesc aceste animale extraordinar de mult dar nu sint de acord cu inmultirea lor necontrolata (prezenta pe stazi a unor ciini care au diferite boli periculoase pentru oameni). totusi, ei nu trebuie omoriti, trebuie sterilizati pentru a impiedica inmultirea si aparitia a noi ciini fara stapini. sintem oameni si avem coloana vertebrala de aceea trebuie sa actionam in consecinta si nu ca niste barbari

am un catelusi este corcitura ibesc animalele foarte mult dar nu sunt de acord sa le ia dreptul de a trai

avocat si eu

GRI

in final totul se reduce la bani, cat costa ingrijirea pacientilor muscati, cat costa sterilizarea si hrana cainilor stransi de pe strazi, cat costa eutanasierea … societate inseamna reguli si legi si acesti caini nu se incadreaza si nu respecta nimicspatiul public inseamna ca poate fi folosit de oricine fara sa ii fie teama ca va fi ranit, deci teritoriile cainilor nu au ce cauta … si cum dragoste cu de'a sila nu se poate, nu poti sa fortezi anumiti oameni sa nu se mai teama de caini … si daca ma contraziceti ca nu e mare lucru incercati sa treceti peste teama de a va apropia de un sarpe sau alta reptila "draguta"

e la noi tre sa ne aratam cat de barbari suntem.

Sunt de acord cu o parte din opinia ta Felix, dar de la teama la brutalitate este totusi un drum destul de lung. Si antonimul dragostei nu este teama. Este ura sau din cate am vazut eu, indiferenta.

avocat

uitasem sa precizez: avocat.

avocat

avocat

avocat…..

avocat

avocat

din pacate sunt doar vorbe si litere iar necuvantatorele sufera in continuare dias fi cu adevarat avocat ar fi bine dar nus asa ca………

avocat…si executor :D

avocat !!!