acum 14 ani

Cainii nu sunt  numai “cei mai buni prieteni ai omului”,  ci si animalele preferate ale zeilor. Nu au puteri nemaiauzite precum Hercule, dar prezenta lor in mitologia greaca este mult mai insemnata. Cainii se regasesc in numeroase povesti grecesti. In aceste povesti ii intalnim in roluri similare cu cele din ziua de azi, insa au o valoare simbolica mult mai semnificativa. Trei dintre ei se fac remarcati, mai mult decat toti ceilalti. Fiecare reprezinta cate o virtute proprie cainilor pe care o pretuim cu totii: loialitatea, perseverenta si hotararea.

Credinciosul Argos

Cand Odiseu a plecat din Troia cucerita spre tinutul sau drag, Itaca, habar nu avea ce il asteapta. Sirene, ciclopi beti si zei maniosi au conspirat cu totii sa-l tina pe el si oamenii lui departe de casa. In Itaca majoritatea il credeau mort. Insa Penelopa, sotia lui devotata, Telemah, vrednicul sau fiu si Argos, cainele mereu credincios, nu au incetat nicio clipa sa spere ca Odiseu se va intoarce. Timp de douazeci de ani, Odiseu a infruntat marile si pana la urma hotararea sa a fost rasplatita.

La inceput, Odiseu a intrat in oras neobservat, deghizat in cersetor- doar putini oameni ii cunosteau adevarata identitate. Cand s-a apropiat de casa, Argos, batranul caine crescut de Odiseu cu multi ani in urma, l-a recunoscut. Bietul Argos fusese dat afara din casa si traia acum in mizerie. Vazandu-l pe Odiseu si-a lasat urechile in jos si a inceput sa dea din coada. Odiseu l-a remarcat imediat si a fost impresionat pana la lacrimi de devotamentul acestuia. Argos, care ramasese credincios pana la capat, a lasat sa-i scape un scancet si a murit. Cuvintele lui Homer sunt poate mai graitoare :

« In timp ce mergeau, un caine care dormea intins si-a ridicat capul si a ciulit urechile. Acesta era Argos, pe care Odiseu il crescuse chiar inainte de a porni spre Troia, dar de care nu avusese prilejul sa se bucure. Pe vremuri era luat la vanatoare de catre tineri cand mergeau sa vaneze capre salbatice, caprioare ori iepuri, dar dupa ce stapanul sau a plecat Argos a fost neglijat, tinut in fata grajdurilor in mizeria catarilor si a vacilor pana cand veneau oamenii sa o curete ; si era plin de pureci. Traia in conditii jalnice in timp ce pretendentii Penelopei au dat buzna. De cum l-a vazut pe Odiseu, si-a lasat urechile in jos si a inceput sa dea din coada, dar nu putea sa se apropie de stapanul sau. Cand l-a vazut in celalalt capat al curtii, Odiseu a varsat o lacrima fara sa-l vada Eumaeus si a spus:

« Eumaeus, ce caine nobil  sta acolo pe gramada aceea de mizerie : constitutia sa este superba ; este el atat de distins pe cat pare, sau face parte din cainii aceia care cersesc pe la mese si sunt tinuti doar pentru amuzament ? »

« Acest caine », zise Eumaeus, « a apartinut unui om care a murit intr-un tinut indepartat. Daca ar mai fi ce fusese cand Odiseu a plecat spre Troia, ti-ar dovedi de ce este capabil. Nu exista animal salbatic in padure care sa scape de el odata ce incepea sa-l urmareasca. Dar acum traieste vremuri neprielnice pentru ca stapanul sau nu mai este, iar femeile nu au grija de el. Servitorii nu-si fac niciodata treaba cand stapanul isi ia mana de pe ei, pentru ca Zeus ia jumatate din bunatatea unui om atunci cand il face sclav. »

Spunand acestea au intrat in conacul solid si s-au indreptat direct spre fatarnicii galagiosi care se aflau in hol. Dar Argos a trecut in intunericul mortii, acum ca-si vazuse stapanul inca o data, dupa douazeci de ani.

(Homer, Odiseea)

Multi stapani de caini se bucura de astfel de loialitate si devotament. Homer, marele intelept, a reusit sa exprime, in cateva randuri, nobilul caracter al cainilor nostri. Argos a devenit insusi simbolul fidelitatii.

Cainele care isi prinde intotdeauna prada

Oricine cunoaste cainii stie ca rareori se intampla ca acestia sa stea locului si sa aiba rabdare. Ei sunt activi, in continua miscare. O placere specifica lor este vanatoarea. In timpul plimbarilor, stapanii ar face bine sa fie cu ochii in patru daca apare vreo pisica sau vreo veverita. Daca sunt vazute de caine, stapanului nu-i ramane decat sa se tina bine. Aceasta caracteristica a fost observata cu secole in urma. Cainii sunt hotarati. Daca isi pun ceva in cap aproape nimic nu-i poate face sa se razgandeasca. Ei sunt singurii care decid cand si daca vor reunta la o urmarire. Unii par dispusi chiar si sa alerge pentru totdeauna.

Un astfel de caine a fost Lelaps, un caine din mitologia greaca. Cand Zeus era copil, unui caine, cunoscut doar sub numele de « cainele  de aur » i s-a dat sarcina de a-l proteja pe viitorul rege al Zeilor. E posibil ca acesta sa fie cainele pe care Zeus l-a daruit mai tarziu Europei.

Zeus s-a indragostit de frumoasa Europa si, cand a avut ocazia, a dus-o pe insula Creta unde a incercat sa o cucereasca cu trei daruri : Talos, o creatura uriasa de bronz, o sulita care nu-si rata niciodata tinta, si Lelaps, un caine care isi prindea intotdeauna prada. Mai tarziu, Europa i-a daruit cainele lui Minos, regele Cretei. Acesta l-a oferit la randul sau lui Procris, care il vindecase de o boala cumplita. Curand dupa aceea Lelaps a fost trimis sa prinda vulpea Teumesa, o vulpe uriasa care nu putea fi prinsa niciodata. Astfel s-a creat un paradox pentru ca Lelaps isi prindea intotdeauna prada, iar vulpea nu putea fi prinsa niciodata. Urmarirea a continuat pana cand Zeus, obosit si confuz din cauza acestei dileme, i-a transformat pe cei doi in stane de piatra, incremeniti pentru eternitate in urmarirea lor.

Cainele cu trei capete

Cel mai temut caine din mitologia greaca este Cerberul cu trei capete. Ca multi dintre cainii nostri, Cerberul era un caine de paza. Dar ceea ce pazea el nu era nici pe departe ceva atat de placut cum sunt casele noastre. El pazea poarta Hadesului. Si, desi ingaduia multor oameni sa intre, nu lasa pe nimeni sa iasa. El avea trei capete si un sarpe drept coada. Cerberul, nascut din Typhon si Echidna, si-a indeplinit datoria de « paznic al Infernului » cu multa loialitate. Cativa au reusit,  totusi, sa scape din Hades. Orfeu l-a adormit pe Cerber cu muzica lui linistitoare ; Hermes a facut la fel, dar  folosind apa din Lethe. Cel mai faimos dintre toti a fost insa Hercule, care nu a folosit metode la fel de blande. Hercule primise 12 Munci ca pedeapsa pentru savarsirea unui groaznic act de violenta. Ultima dintre acestea a fost sa-l prinda pe Cerber si sa-l aduca pe taramul celor vii. El a reusit sa faca asta supunand cainele prin lupta directa si tarandu-l afara din Hades. Dar saliva Cerberului a atins pamantul si atunci au aparut primele plante otravitoare.