acum 12 ani

Sunt un catelus micut ce am plecat de pe pamant ca m-a durut tare burtica. Iubeam pe mami foarte mult si o ascultam, dar intr-o zi mi-a venit rau si mami m-a dus la doctor. Mi-a facut toate testele posibile si nu aveam nimic, decat virmisori. Eu cum sunt un catelus puternic m-am luptat cu boala si am reusit, mi-am revenit. Mami iar m-a dus la doctor ca asa i–au zis sa vada cum ma simt. Da cand imi revenisem si eu putin si dadeam din codita, hop si alta doctorita mi-a dat deparazitarea interna. Mami s-a indoit ca ii e bine ca inca nu eram sanatos da i-au zis ca asa e bine. De atunci vai de codita mea. Vomitam aveam scaune moi. Eu m-am luptat cu boala, da intr-o seara doctorita a zis sa imi faca clisma sa scot viermusii. Eu nu aveam probleme de genu asta si nici nu mancasem nimic, decat prin perfuzii. In seara aia a stat mami cu mine toata noaptea nu stia cum sa ma ajute. Eu nu aveam cum sa-i zic. Pe la 4 dimineata nu puteam sa mananc si imi era foame ca mi-a dat ceiut de menta si se calmase burtica da scoteam mereu apita pe fundulet de la clisma. Mi se inclestase gurita si incercam sa ma duc sa pap nu puteam ma duceam la mami sa-i zic si mami nu putea sa ma ajute. Nu dormisem de mult de durere. A zis sa ma lase sa ma odihnesc. Tati se sculase si a zis sa ma odihnesc si eu. Da eu fiind mic n-am mai putut si nu ma mai miscam. Mult m-am mai zbatut sa ma ridic. A fugit cu mine la doctor. Am lesinat in taxiu da m-a trezit mami. Acolo deja ma credeau mort da le-am aratat eu lor si m-am trezit. Mami era fericita. Cand a venit mami la mine peste cateva ore eram vioi da nu vroiam sa plece si nu stiam cu sa-i zic, ma zbateam sa ma duc la ea,doctora ia zis sa plece ca sa stau linistit. Eu nu mai puteam. Peste cateva ore iar a venit, cand am vazut-o am prins puteri sa ma ridic sa eram slabit si nu mai puteam prea mult. Ea nu stia.Nimeni nu stia. M-am uitat la ea si ea ma mangaia. A plecat. Eu am cedat inca o data da m-am zbatut sa-mi revin. Pe la 1 noaptea n-am mai putut, am cazut, mami m-a simtit si a sunat da eu nu mai eram. M-a trimis la Doamne Doamne cu jucariile si patutu meu. II e foarte tare dor de mine!

13 comentarii

mi se sfisiie inima de parere de rau ptr. bietul micut,dar eu cred ca a avut parvoviroza,trebuia vaccinat;numai un animal poate sa fie atit de deosebit si dragalas

Mi-au dat lacrimile cand am citit aceasta intamplare.Este foarte frumoasa dragostea intre un caine si stapan.Ranile ti le poti vindeca numai adoptand un alt caine care te va iubi la fel de mult.Cainele este cel mai bun prieten al omului,pacat ca nu toata lumea aprecieaza asta.

citesc si plang , am pierdut si eu pe Blacki pe 1 decembrie, s-a dus la dumnezeu , era ca si copilul meu!

Imi pare tare rau pt. puiut, dar ati face bine sa fi dat si numele doctoritei care s-a priceput asa “bine” sa-l trateze. Macar sa nu mai pateasca si altii la fel…

si mie mi-au dat lacrimile pentru ca stiu ce inseamna si cat de dureros este si eu l-am pierdut pe deny in data de 16 noiembrie 2011.era catelul meu de suflet,copilul meu dar nu a m-ai rezistat in fata bolii si a plecat la dumnezeu.oricum nu il voi uita niciodata.a fost un catel iubit de toata familia si un prieten la fel de bun.

MI SE RUPE INIMA CAND CITESC ASTA…UNI OAMENI ISI IUBESC ATAT DE MULT CAINI IAR ALTI II BAT ISI BAT JOC DE EI ETC.

offf…am lacrimi in ochi cand citesc aici.bietul catel …si eu am pierdut un catel,mi la calcat masina si a murit dupa 4 zile de chin.face o luna si 4 zile de atunci.asa ca inteleg durerea …bietul catel…de ar fi avu gura sa vorbeasca poate ar mai fi trait..poate cand imi voi mai reveni am sa mi spun si eu poavestea poate asa ma voi mai descarca si eu..

nu mai pot plang

Am plans tot timpul cat am citit povestea atat de nefericita a acestui pui care ar fi avut toata viata inainte daca nu s-ar fi intamplat nenorocirea; ce mare pacat ca trebuie sa sufere fiinte atat de nevinovate si nu au glas sa spuna ce le doare !!

ce pot sa zic……groaznic

Lacrimi pentru un sufletel nevinovat.Pe 25.02 se implinesc 3 ani de cand canichul meu drag Pretty nu mai este , a trait aproape 15 ani si a fost rasfatata casei.Nu am mai vrut alt catel dar parca ea de acolo de sus m-a facut sa gasesc doua cateluse abandonate – una batrana si un pui care nici 2 luni nu avea.Aveti taria sa depasiti acest moment dureros , vor fi mereu in inima noastra , vor fi mereu cu noi !

vai de mine mi se sfisie sufletul de durere ,micutul de el ,ce dureri a suportat .unii doctori sunt incompetenti …nu merita sa profeseze .doar iubitorii de animale stiu ce inseamna viata unui catelus.pacat de el .nu ma pot oprii din plans.:((((

Este tare trista povestea acestui catelus. Si eu am plans, nu mi-am putut stapani lacrimile, mai ales cand am vazut filmuletul. Cred ca tare mult sufera stapana lui ca l-a pierdut. Daca l-ar fi vaccinat la timp, cred ca s-ar fi bucurat de el si acum. Si eu am avut catei mici, dar i-am vaccinat la timp, ca sa nu-i pierd, caci nu am vrut sa mai repet greseala, de cand am pierdut si eu cate un catel mic, din cauza ca nu l-am vaccinat ca sa nu se mai lege nicio boala de el. Imi pare tare rau de acest catelus, care era o jucarie vie, tare dragalas si dornic de a-si trai viata, jucaus si minunat. Pacat ca moartea este valabila si pentru aceste fiinte nevinovate ! Ele nu merita sa moara, caci nu fac pacate, ca oamenii. Dar nu avem noi puterea sa le ferim de nemiloasa moarte, insa, daca avem grija lor, am putea sa le-o amanam mai multi ani. Asa ca aveti grija de catelusii vostri, daca ii iubiti cu adevarat !