acum 13 ani

Intrebari si raspunsuri »

Ce este demodecia si cat de grava e?

SE POATE MURI DIN ASTA?

Un raspuns

Demodecia cainelui ( DEMODICOZA) este o boala parazitara externa caracterizata prin dezvoltarea parazitului Demodex canis in foliculii pilosi si in glandele sebacee (la radacina firului de par).Ea poate evolua intr-o forma usoara localizata sau intr-o forma generalizata agravata. Este specifica in general cainilor tineri, dar poate sa apara la orice varsta . Boala este frecvent intalnita la cainii tineri care nu au sistemul imun suficient de dezvoltat, sau la cainii varstnici ce au suferit o depresie a sistemului imun. Aceasta se datoreaza conditiilor proaste de alimentatie si de ingrijire care duc la scaderea rezistentei pielii, favorizind grefarea parazitului. Ciclul evolutiv al parazitului se dezvolta in foliculul pilos si in glanda sebacee, ouale eliberate de femela trec intr-un interval de 35 de zile prin stadiile de larva, nimfa, adult putind fi eliminate din glanda odata cu sebumul. Din acest motiv, contaminarea se face strict prin contact fizic, contagiozitatea bolii fiind destul de mica . De obicei, contaminarea se produce in cuib prin contactul direct dintre mama si pui. Puii cu un sistem imun deficitar vor dezvolta parazitul pe suprafata corpului si ulterior vor prezenta primele semne specifice infectarii cu Demodex canis. Cel mai adesea leziunile specifice demodeciei apar dupa virsta de patru luni, indiferent daca este vorba despre forma localizata sau de cea generalizata. Parazitul, prin actiunea mecanica si iritativa produce inflamatia folicului pilos si a glandelor sebacee, fapt ce va duce la caderea firelor de par afectate si la cresterea cantitatii de sebum de la nivelul pielii, conferindu-i acesteia un aspect gras. Leziunea inflamatorie se complica adesea prin suprainfectii bacteriene sau micotice. Semnele si leziunile demodeciei sunt reprezentate de zone depilate, aparitia crustelor, inflamatia puternica a pielii (inrosirea acesteia), si de aspectul umed grasos al zonei cutanate afectate. Pentru ca parazitul se dezvolta la nivelul radacinii de par primul semn care se observa este caderea parului ( depilatia). In forma localizata, leziunile sunt dispuse peribucal si periorbitar si in zone circulare depilate, rosii si acoperite de cruste. In forma generalizata, leziunile sunt intalnite pe cap, gat, torace, abdomen si chiar pe membre. Pielea apare inflamata, acoperita cu cruste si poate prezenta fisuri prin care se scurge un lichid clar. Parul devine mat si aspru iar pielea are un aspect uleios, gras si emana un miros greu (ranced). Starea de sanatate se poate inrautatii, apetitul scade si cainele devine apatic. Diagnosticul se pune pe baza semnelor si leziunilor prezente si pe baza examenului microscopic al raclatului dermic care pune in evidenta prezenta parazitului. Tratamentul difera in functie de intinderea si de gravitatea leziunilor, dar intotdeauna trebuie sa inceapa cu o medicatie de stimulare a sistemului imunitar. In cazul formei localizate se poate incepe un tratament local folosind solutii sau unguente ce contin amitraz si sulf. Se pot efectua si bai cu sampoane antiseboreice si/sau antibacteriene, antiparazitare sau cu sapun cu sulf. In cazul localizarilor perioculare ce s-au complicat cu conjun-ctivita se recomanda si un tratament topic cu antibiotice si antiinflamatoare. In cazul formei generalizate, tratamentul trebuie sa fie atat sistemic cat si local. Tratamentul sistemic se adreseaza atat parazitului cat si infectiilor bacteriene sau micotice ce s-au suprapus pe leziunile primare. Tratamentul incepe cu administrarea unor antibiotice. Acestea, pentru a actiona eficient trebuie administrate numai dupa efectuarea unei antibiograme si pe o perioada de 6 – 8 zile. Tratamentul antiparazitar se poate face prin administrarea periodica a ivermectinei (se evita la rasele Collie, Pinscher, Ciobanesc Englez, Ciobanesc Australian) care are o eficacitate de pina la 85% sau a produsului mibelmycin oxime cu aceeasi eficacitate, dar ceva mai scump. De asemenea, trebuie stimulat organismul prin administrarea unor complexe vitamino-minerale si hepatoprotectoare.

(articol preluat din revista Ghidul Canin nr. 2/Aprilie 2001)