acum 14 ani
Cioc cioc…
Se intampla acum 2 ani cand pur si simplu a poposit la usa noastra. Avusesem in trecut un caniche alb pe care l-am iubit enorm, dar s-a imbolnavit si a murit. Am spus ca nu mai vreau alt catel pentru ca am suferit tare, dar nu m-am tinut de cuvant si nu-mi pare rau.
Povestea e simpla: un pechinez corcit, cu picioruse mai mari decat cei din rasa pura si cu o privire de indarjita care nu te incuraja sa o mangai sau sa o alinti. Si totusi cand am deschis usa, a intrat si de atunci nu a mai plecat de la noi.
S-a asezat intr-un colt si nu a mi-a deranjat-o nimeni. Si parintii mei au fost de acord si asa a fost primita in sanul familiei. A venit si cu un puiut, dar care a murit nu dupa mult timp de la nastere. Au trecut doi ani si ne bucuram in continuare de fiecare clipa. E o sursa inepuizabila de energie si buna dispozitie.
Adaugă un comentariuUn comentariu
As fi vrut o poza cu ea. Ma bucur pentru ea si pentru voi!