Cioc cioc…

Se intampla acum 2 ani cand pur si simplu a poposit la usa noastra. Avusesem in trecut un caniche alb pe care l-am iubit enorm, dar s-a imbolnavit si a murit. Am spus ca nu mai vreau alt catel pentru ca am suferit tare, dar nu m-am tinut de cuvant si nu-mi pare rau.

Povestea e simpla: un pechinez corcit, cu picioruse mai mari decat cei din rasa pura si cu o privire de indarjita care nu te incuraja sa o mangai sau sa o alinti. Si totusi cand am deschis usa, a intrat si de atunci nu a mai plecat de la noi.

S-a asezat intr-un colt si nu a mi-a deranjat-o nimeni. Si parintii mei au fost de acord si asa a fost primita in sanul familiei. A venit si cu un puiut, dar care a murit nu dupa mult timp de la nastere. Au trecut doi ani si ne bucuram in continuare de fiecare clipa. E o sursa inepuizabila de energie si buna dispozitie.

Pentru mai multe informatii detaliate despre caini, caine iubit, caini la usa, caniche alb, povestea mea si voluntariat pentru protectia animalelor oriunde in tara aboneaza-te gratuit la newsletterul saptamanal AdoptiiCaini.ro

Un comentariu

As fi vrut o poza cu ea. Ma bucur pentru ea si pentru voi!