acum 12 ani

De-ar fi toti oamenii asa…

“Mila pentru animale este in mod esential legata de bunatatea caracterului.Oricine e crud cu ele nu poate fi bun fata de oameni”

Dragi prieteni,
Numele meu este Oana si acum 4 ani am fost pentru prima data la adapostul hingherilor din Petrosani, Hunedoara, pe cand luasera de la bloc o catea pe care o ingrijeam. Eram prin luna ianuarie 2008 si din momentul acela am mers saptamanal cumparandu-le oase pe care le amestecam cu resturi de mancare. Era putin ce le duceam dar din bursa de student asta imi puteam permite. Pana atunci nu am vazut pe undeva atata tristete cata am vazut acolo si de fiecare data plecam cu sufletul distrus caci imi dadeam seama ca nu ii ajut prea mult pe acele animale. Colegii la facultate nu ma bagau in seama, oamenii ziceau ca au lucruri mai importante de facut decat sa mearga cu mine la caini. Timp de 5 luni am frecventat adapostul si ii vedeam pe muncitori ca si cum i-as incurca. In luna iunie plecasem din tara iar tatal meu imi promisese ca merge in locul meu; asta a si facut doar ca gandul la cateii nu imi dadea pace. La revenirea in tara, prin luna octombrie, tata a incercat sa ma faca sa inteleg ca nu pot face prea multe pentru catei si mai bine sa renunta in a mai merge acolo. Dat fiind faptul ca deja iarna se facea simtita iar acolo cainii dormeau efectiv pe ciment, am abandonat sa ii mai vizitez insa ma gandeam mereu oare cum o mai duc..si asa a trecut timpul….Recent urmaream pe facebook activitatea doamnei Karpinecz Viorica , care are adapostul Love Animals in Petrosani. M-am gandit ca orice ajutor conteaza , asa ca i-am scris un mesaj prin care doream sa o ajut asa ca am trecut la treaba. Auzind-o la telefon prima data, imi facusem o idee despre cum ar arata, caci vocea asa parea sa demonstreze: o femeie zdravana da nu a fost deloc asa. Am intalnit o femeie de 1.60 in jur de 45-50 de kg care insa isi da viata pentru animale! O femeie calda, hotarata in ceea ce face , mereu cu un pas inainte a ceea ce se va intampla; stiti cum este, atunci cand nu ai bani, resurse nu prea poti sa te odihnesti ci nu iti ramane decat sa te gandesti cum vei face maine: de unde cumperi painea necesara, ca si aceasta o gasesti cu greu caci e nevoie de 20 de saci/zi, oasele se vand repede , ar trebui sa fie cineva la magazin cand vine marfa dar de unde daca exista o singura masina si aceea este cum este(trebuie forta ca sa inchizi usile, muschi sa tragi de volan dar dansa nu se plange).  In prima zi cu dumneaei, am fost la de am mai capatat una alta:resturi de la supermarket, paine doar 5 saci, cativa saci de boabe dupa care am mers acasa.Acolo am fost intampinata de vreo 50 de catei, toti superbi, jucausi in ochii carora se citea prietenie, devotament neconditionat. Am ramas surspinsa vazand ca tine cainii in aceeasi casa in care sta ea, ii ingrijeste de fiecare data cand ajunge acasa si cu siguranta o prinde oara 23 tot treaza. Dupa ce am terminat treaba acasa am plecat la adapost unde urarile de bun venit nu au intarziat sa apara..catelusi de toate rasele care mai de care tanjind dupa o manghaiere;nu am, putut sa nu merg pe la fiecare tarc si sa ii dragalesc.Eu ramasesem acolo, am facut curatenie la fiecare caine dar nu mi-a parut rau nici o clipa,senzatia ca te faci util este inimaginabila.Vazand totusi ca finantele nu sunt tocmai suficiente m-am gandit ca e foarte dificil sa lucrezi asa, dar sa mai dai si din putinul tau altora este chiar nemaiîntâlnit, și acum să vă explic:o dată la două zile duce de mancare cățeilor pe care îi prind hingheri de unde mai scoate din cei mai norocoși pe care îi ia la ea.La adăpostul primarie lucrurile stau ca acum 4 ani:mizerie, câini speriați, infometați care cand văd o bucată de paine nici nu o mai mestecă, pui luați de la mamele lor, câini de talie mica prinși și aceia de parca ar fi adevărate pericole ale umanității, câini bătrâni abandonați pentru ca sunt incapabili să își mai faca datoria de a păzi, pur și simplu e ca și cum ai fi la cimitir sau în apropierea lui .Nu o sa va vina sa credeti dar cei ce ”au grijă de ei” sunt capabili să le vândă mâncarea care le este destinată doar pentru a obține câțiva lei.RUȘINE.Cu alte cuvine, pui lupul paznic la oi!