acum 14 ani

Relaţia de prietenie ce poate apărea între animale (de exemplu câinii) şi copii poate reprezenta un important motor al dezvoltării psihice şi morale al noului venit în sânul familiei.

Insă dimensiunile mici ale copilului aflat la începutul perioadei de creştere şi posibitatea unor mişcări imprevizibile ale micilor necuvântatoare, necesită măsuri speciale; există numeroase lucruri neştiute pe care orice deţinător al unui animal de companie ar trebui să-l ştie, dacă doreşte să-i dăruiască copilului un animaluţ.

Aceast articol va dezbate riscurile de sănătate la care ar fi expus copilul şi problemele de comportament ce vizează ambele părţi.

Nu orice câine se potriveşte unui anumit copil, precum niciun copil nu se ataşează de orice câine. Problemele ar apărea în cazul în care un copil mai mic de 6 ani interacţionează cu un câine. Alegerea câinelui potrivit necesită mult timp de gândire şi implicare din partea părinţilor.

Câinii de dimensiuni mari,puternici ar trebui evitaţi deoarece aceştia pot lovi, muşca, iar lătratul acestora îi poate speria pe prichindei. De recomadat sunt câinii mici, care latră mai puţin, ale căror muşcături nevinovate pot fi evitate.
In zilele noastre adulţii sunt din ce în ce mai ocupati, acordând copiilor din ce în ce mai puţină atenţie, iar necesitatea de a supraveghea jocul dintre un câine mai mare şi un copil le dă şi mai mari bătai de cap.

In general, puii cer la fel de multă atenţie ca şi copilaşii, asa că părinţii ar trebui să se gândească mai întâi dacă e bine sau nu, să mai aduca un nou membru în familie, intr-o casă poate prea mică sau un apartament aglomerat. Dacă părinţii nu sunt siguri  că vor să hrăneasca şi să supraveheze animalul sau ca ar dispune de timpul necesar,ar trebui sa renunte de la inceput ideea de a adopta un catelus.

In cazul in care copiii au crescut,  aceştia pot prelua o serie de activităţi putând să dezvolte o relaţie de prietenie om-animal mai agreabilă şi responsabilă. Doriţi să vedeţi adevărata fericire în ochii unui copilaş? Priviti-l atunci când va strânge în braţe un caţelus pentru prima data în viaţă. Alaturi de căţelul său copilul poate învăţa mai bine ce înseamnă compasiunea, răbdarea si cel mai important lucru,vor invata sa fie responsabili.

Ce înseamnă să aduci un căţel într-o familie cu mulţi copii

Atunci când sunteţi decişi sa aduceţi un mic animal la dumneavoastră în casă, totul trebuie pregătit cu multă multa atenţie, perimetrul în care acesta va locui şi toate accesoriile necesare. Atunci când este adus, este nevoie de o perioadă de adaptare, de obicei de o săptămâna în care animaluţul trebuie lăsat să se plimbe singur, să descopere noua lume în care va trăi; in nici un caz nu trebuie lăsat singur; săptamana aceasta este decisivă pentru relaţia cătel-copil, aceştia trebuind să petreacă mult timp împreună.

Trebuie stabilite anumite reguli, scrise pe o bucata de hârtie şi lipite cel mai bine pe frigider. In primul rând, la începutul perioadei de acomodare, caţeluşul trebuie să aibă propriul loc de dormit, nu în patul copiilor, deoarece pot apărea numeroase tulburări de ordin medical.

Foarte important! Copilul trebuie învătat cum să se comporte şi să aibă grijă de animalul de companie, asa că în rolul de părinţi, trebuie să vă petreceţi destul de mult timp cu aceştia. Educaţi-vă copiii, dar şi pe voi înşivă! Informarea din cărti sau din articolele publicate în reviste sau pe internet vor fi de mare ajutor.

Un nou membru în familie

Majoritatea părinţilor se întreabă cum ar reacţiona un animal de companie atunci când apare un nou copil în familie, posibilele riscuri medicale fiind unele dintre principalele temeri. Majoritatea câinilor nu îşi schimbă comportamentul atunci când un copil apare în familie; este posibil să se simtă neglijat, dar cu timpul acest sentiment va trece. Dacă părinţii vor acorda cătelului la fel de multă atenţie, perioada tranzitorie va fi de mica durată.

Bebeluşii nu vor interactiona deloc cu animaluţul, însă odată cu trecerea timpului, acesta ar putea invada spaţiul vital al câinelui. La o vârstă mică un copil nu întelege anumite interdicţii şi reguli, de exemplu: “Lasă câinele în pace!; “Nu atinge căţelul!”; orice animal, nu numai fiinţa umană, are nevoie de spaţiu de dezvoltare, propriul teritoriu liber şi neinvadabil de către curioşii de orice vârstă.

Relaţia dintre oameni şi câini poate deveni una specială. Insă gradul de apropiere câine-om este influenţată de poziţia fiecărui membru în cadru familiei. Vorbind din propria experienţă (avand doi câini ), de obicei câinele se ataşează de un anumit membru al familiei, ascultându-i ordinele cu obedienţă.

Atitudinea câinelui faţă de copil ar putea fi una indiferentă la început sau chiar ar putea să latre sau să-l rănească în cazurile cele mai grave. Nevoia copilului de a se juca, de a descoperi lumea prin intermediul fiinţelor şi obiectelor care-l înconjoară poate enerva câinele, deoarece micuţul simte nevoia să-l atingă, să-l mângâie. De obicei prin contact direct sau vizual cainele se obişnuieşte.

Dacă animalul de companie ripostează la comportamentul mult prea afectuos al copilului ,s-ar putea sa fie nevoie de intervenţia unor specialişti (veterinar sau dresor).

Cum prevenim muşcăturile câinilor?

Comportamentul uneori agresiv al câinelui poate fi prevenit în majoritatea situaţiilor. Uneori copilul nu poate interpreta corect simptomele unui câine iritat. Şi nici câinele nu poate comunica cu oamenii din jur. Incordarea, scoaterea colţilor, ciulitul urechilor pot fi semne ce trebuie să dea de gândit părinţilor. Atunci animalul trebuie lăsat în pace. Insă toate acestea pot fi semnele unor boli fizice ale câinelui. In majoritatea cazurilor controlul unui veterinar poate rezolva totul.

Un adult îşi poate reveni psihic mai rapid după o muşcătură canină ,însă un copil rămâne cu traume. Rana fizică se poate curăţa, dezinfecta ,dar rana din suflet cu greu poate fi vindecată. Acesta nu va mai dori să se apropie de vreun câine vreodată. Se va simţi oarecum trădat, posibil ca în viitor să urască aceste animale, dar cu ajutorul părinţilor va trece mai usor peste acestea. Il vor apropia treptat, îl vor ţine atenţi de mânuţa pentru a reincepe comunicarea cu aceste fiinţe necuvântătoare.

Cum pot afecta bolile canine sănatatea copiilor

Riscul transmiterii infecţiilor şi virusurilor de la câine la om şi invers sunt foarte mici. Cel mai recomandat este să administraţi toate tipurile necesare de vaccinuri câinelui, pentru ca în urma unor eventuale muşcături să nu apară riscul transmiterii unor boli periculoase precum rabia. Un alt pericol mai putin dezbătut ar fi infestarea câinelui cu viermi paraziţi; aceştia sunt eliminaţi din corpul câinelui în fecale, copilul având o sănatate mai fragilă putându-se infesta cu uşurinţă.

De aceea câinele trebuie controlat, tratat regulat, administrandu-i-se suplimentele nutritive specifice în hrană. Şi paraziţii externi ce se cuibăresc în blana animalului pot trece rapid pe pielea omului. De aceea, lunar trebuiesc aplicate prafuri speciale, iar câinele trebuie să poarte tot timpul curele anti-paraziţi.

Alergiile de tot felul, în special cele la părul de animale pot fi la fel de periculoase atât pentru adulţi cât şi pentru copii. Dacă se observă cea mai mică simptomă sub formă de strănut, tuse, senzaţia de înec, copilul trebuie dus la medic; din păcate va trebui să se ferească toată viaţa de vieţuitoarele cu blană.

Cel mai important. Nu lăsaţi niciodată un copil mic singur acasă sau nesupravegheat în preajma unui câine. Şi cei mai dragălaşi căţei pot face surprize câteodată.

Am enumerat aici o serie de probleme şi rezolvările acestora în ceea ce priveşte anumite situaţii ce pot apărea în cazul în care veţi trăi în casă cu un câine.

1)Câinele latră şi trezeşte din somn bebeluşul sau copilul.

Soluţii:
-Efectuarea unor şedinte de dresaj pentru ca patrupedul să nu mai latre în preajma copiilor.

-Dacă dispuneţi de o casă puteţi scoate câinele în curte cât timp copilul doarme.

-Lăsaţi-l să latre şi copilu s-ar putea obişnui cu timpul si nu s-ar mai trezi în timpul somnului, desi eu nu sunt de acord cu asta.

2)Câinele aleargă prin casă şi din greşeală loveşte copilul şi acesta cade.

-Trebuie observat dacă animalul era foarte nerăbdator să iasă la o plimbare (daca e asa ,atunci comenzile “stai” şi “culcat” ar trebui să-l tempereze putin).

-Dacă în perioada primilor paşi ai copilului puteţi ieşi cu animalul la plimbare în timpul cât micuţul exersează. Aţi putea învăţa copilul cum să-i ordone câinelui culcat când acesta e prea agitat.

3)Câinele fură mâncarea copilului sau patrupedul se urca pe masă şi manancă.

-Interziceţi accesul câinelui în bucătărie.
-Amenajaţi un spaţiu cu propriul castronel în care să-i puneţi mâncarea.
-Reluati şedinţele de dresaj.

4)Câinele sare la copil.

-Nu permiteţi ca animalul dumneavoastră să sară la oameni, oricare ar fi motivul pentru care ar face acest lucru!

-Invăţaţi copilul să-si ridice genunchiul şi să se întoarcă pe laterală atunci când este atacat; de la stadiul de pui, câinele este dresat pentru a preveni aceste manifestări în viitor.

5)Câinele mârâie sau loveşte copilul.

-Refuzaţi orice fel de formă de agresiune din partea câinelui.

-Ǐnvăţaţi copilul cum să abordeze relaţia om-câine.

-Eliminaţi posibilele surse de conflict: mutaţi castronul cu mâncare, jucăriile sau amplasaţi o căsuţă pentru caine, pentru ca acesta să aibă propriul spaţiu în care să se retragă.

6)Copilul intră în contact cu fecalele câinelui.

-Câinele trebuie scos afară regulat sau trebuie ales un loc special.

-Puteţi face dumneavoastră curăţenie sau lăsaţi copilul (daca are vârsta corespunzatoare), răsplatindu-l de asemenea pentru contribuţiile sale în activităţile domestice.

Creşterea unui câine înseamnă la fel de multe responsabilităţi ca si educarea unui copil. Nimic nu e greu, satisfacţiile nu vor înceta niciodată să apară.