acum 14 ani

Latratul – un alt mod de comunicare

Cu câţiva ani în urmă ,într-un articol dintr-o celebră publicaţie americană , “Smithsonian magazine”,scria că lătratul poate fi în anumite situaţii doar o simplă reacţie canină,fără motiv,e ceva ce ţine de firea lor,de natura lor organică,făcând ceva fără un scop perceptibil şi înteles de oameni.Acest punct de vedere este dezbatut atât de specialişti din domeniu , cât şi de pasionaţi,împărţindu-i în două tabare.

Studiile cele mai recente asupra comportamentului câinilor atestă faptul că lătratul reprezintă o funcţie esenţială în comunicare,la fel de important pentru funcţionarea şi integrarea acestora , precum farul pentru un vas pierdut pe mare.

Orice ar spune cercetătorii,câteva lucruri sunt clare;când auzim un lătrat putem ştii:

-un alt câine sau un intrus se află în imediata apropiere;

-animalul are ceva de spus:simte durere,foame;intensitatea lătratului fiind determinată de nivelul acestuia de energie(cât de repede şi de puternic latră).

Ce poate deveni controversat este dacă lătratul reprezintă mai mult decat un avertisment: ,,Bună sunt aici!”,ce are rolul de a semnaliza locaţia şi limita teritorială.

Mulţi oameni cred că pot distinge mai multe nuanţe de lătrat:bucuros când vede pe cineva cunoscut,sau agresiv când apare un străin sau un intrus.Ǐnsă în limbajul canin,acelaşi lătrat poate însemna diferite lucruri , în mai multe situaţii.

Dacă mingea câinelui s-a rostogolit sub canapea şi vrea ca cineva să o scoată,ar putea lătra pentru ajutor.Precum comunicarea verbala în cazul oamenilor,lătratul este utilizat pentru a produce un raspuns dorinţelor;odată ce atenţia este captată,ştim ce vrea câinele după lătrat,orientarea corpului şi a capului ;aceste semnale ale câinelui pot fi asemanate cu elemente ale comunicării non-verbale folosite de oameni :gestica,mimica,limbajul corpului.

Am putea oare să întelegem ce vrea să ne transmita un câine lătrand la telefon?probabil că nu.Ǐnsă putem căuta indicii în tonalitate(prietenoasă sau ostilă),volumul şi intensitatea lătratului(în funcţie de starea de excitaţie) şi durată(continuu sau intermitent).

Ǐn mod evident,lătratul nu e o metoda asa de sofisticată şi avansată precum limbajul folosit de oameni,dar merge pentru a transmite mesaje elementare.poate în trecut oamenii emiteau sunete la fel de bizare pentru a comunica mai uşor unii cu alţii.Totul a avut un început.