Max – catelul meu

Buna. Vreau sa va spun ca acum 2 luni am adoptat un catel. Este maidanez. Am gasit un anunt intr-o revista in care o doamna administrator de bloc isi ii ruga pe cititori sa adopte un catel din cei 9 pe care o catelusa de bloc ii fatase cu ceva timp in urma. Cum am vazut poza cu cateii am zis ca voi merge sa adopt un catel, un frate pentru Rex, celalalt caine al meu pe care deasemenea l-am luat de la cineva care nu-l mai vroia. Cand am ajuns la adresa doamnei mai erau trei catelusi: 2 fetite si un baietel. Erau micuti, frumosi dar foarte murdari tinand cont de faptul ca traiau in curtea blocului si dormeau pe unde puteau. Doamna administrator mi-a zis ca i-a deparazitat si pentru ea nu ar fi o problema sa-i tina acolo si sa le dea de mancare, insa exista anumiti locatari care nu ii vor si au spus ca ii vor omora. Sincer, cand am vazut cateii am avut o oarecare retinere si ma razgandisem putin, insa dupa ce am auzit cum sta treaba am zis ca fie ce o fi o sa iau un catel. Vreau sa mentionez ca eu stau cu chirie in Bucuresti si sunt studenta, nu am venituri si cu toate astea iubesc foarte mult animalele mai ales cainii si acum nu-mi pare deloc rau ca am doi catei minunati. Sunt vaccinati, deparazitati, se joaca, imi inveselesc viata si prefer sa renunt eu la ceva si sa le iau lor de mancare, jucarii si tot ce au nevoie. Si indemn pe toata lumea sa salveze o viata pentru ca va spun sincer, sunt mai intelegatori decat un om. Simt orice si chiar daca unii dintre ei sunt agresivi cred ca cu dragoste si rabdare pot fi imblanziti. Poate si de asta sunt asa, pentru ca le lipsesc dragostea si mancarea. Si cainii pot intra in depresie daca nu vorbeste nimeni cu ei si daca nu-i baga in seama.