Milioane de prieteni

Asociatia Milioane de prieteni a infiintat la Brasov in 1998 Azilul de caini fara stapan, singurul loc unde aceste fiinte nedorite de nimeni au gasit un coltisor unde sa nu mai fie haituiti, batuti, alungati,schiloditi, si in final omorati. O oaza de pace si speranta pentru ca in decurs de 10 ani de la infiintarea azilului 2307 caini au fost adoptati in tara si in strainatate.Multi dintre cainii care au fost printre primii refugiati ai acestui azil,si-au sfarsit zilele printre noi, fara a mai fi putut vreodata sa se tavaleasca in iarba, sa alerge liber sau sa aiba alaturi un stapan. Dar cel putin au avut un castron de mancare, o managaiere din cand in cand de la ingrijitorul care se ocupa uneori de cate 200 de caini, au avut un nume si au fost la adapost de razboiul de dupa zidurile azilului.
In azilul asociatiei au fost castrati 8537 de caini si pisici si nu numai animale fara stapan, ci si cele a caror proprietari nu au posibilitatea materiala de-a steriliza animalul de companie. Numeroase campanii de sterilizare gratuita, adoptie, educatie au fost organizate de-a lungul anilor cu suportul generos si dezinteresat al reprezentantilor presei scrise si televiziunilor locale

Cristina Lapis: 0268471202 0268471202
Roger Lapis: 0268471202 0268471202
Administrator site: 0741 507 884 0754 056 573

3 comentarii

Am fost la adapostul milioane de prieteni la inceputul acestui an deoarece am gasit langa bloc o pisica care fatase un pui, iar cel de-al doilea se vedea, dar era inca in ea. Atunci am decis sa merg la adapostul milioane de prieteni, ca sa aiba pisica o sansa. Cei de acolo au dus-o repede sa o opereze si au avut grija de ea.
Am ramas atat de impresionata vazand acele animale ca au conditii cat de cat; mai ales dupa ce am vorbit cu o doamna de acolo si mi-a spus cat de greu le este. Cateii erau destul de ingrijiti, avea hrana,apa si unde sa doarma. Erau si foarte multi caini de rasa, pe care stapanii nu au mai putut sa-i intretina si i-au dus acolo.
Sunt de parere ca daca fiecare brasovean ar da pe luna 1 leu la acel adapost, conditiile ar fi mult mai bune!

adapostul e ok. se putea si mai bine normal, insa suntem in romania si nimeni nu-i ajuta. eu de acolo am adoptat cainele meu, si m-a impresionat grija ce o poarta cei de acolo animalelor ce pleaca din adapost.

Eu am facut voluntariat la acest adapost in cadrul “SNV – Saptamana nationala a voluntariatului” si cateva luni dupa aceea. Din pacate nu mai am timp acum fiindca sunt la facultate in alt oras si ajung acasa cam o data pe luna.
Adapostul, chiar daca nu are toate conditiile necesare, arata bine. Sunt de parere cu doamna Mihaela B. si cred ca daca ne-am implica mai mult ca si comunitate si am dona, adapostul ar arata mult mai bine.
Personalul este 100% dedicat cateilor, toata lumea lucreaza non stop acolo, medicii sunt foarte atenti cu fiecare catel in parte, voluntarii sunt si ei bucurosi ca pot ajuta.
Tot ce am vazut acolo mi s-a parut ca o atmosfera de familie. Numeroasa familie, asta e drept. O familie unde parintii sunt oamenii, iar copiii, cateii. O familie in care esti primit cu caldura si dragoste, de unde iti vine greu sa pleci dar pleci gandindu-te ca vei reveni.
Ca un adevarat iubitor de catei am observat privirilea a mii de catei din tara asta. Stiu cum arata frica, durerea, oboseala, bucuria, supararea. Tot ce am vazut acolo a fost bucurie. Bine, recunosc, am vazut si cativa catelusi suparati. In sala “de reanimare”, locul unde stau dupa ce sunt sterilizati.
Nu prea le place senzatia de dupa anestezie..

Credeti-ma, este minunat sa fii intre zeci, sute de catei latrand, jucandu-se, cerand afectiune.