acum 14 ani

Necesarul de cupru la câini

Echipa educaţională a doctorilor Foster şi Smith

Funcţia cuprului

Cuprul este necesar pentru un număr de procese ale organismului, incluzând formarea colagenului, a ţesutului osos şi a celui conjunctiv, absorbţia de fier, dezvoltarea şi maturizarea celulelor roşii din sânge, funcţia de antioxidant şi dezvoltarea pigmentului părului.

Sursele de cupru ale regimului alimentar

Cuprul se găseşte în ficat, peşte, cereale si legume. Cele mai de calitate produse alimentare comerciale pentru câini sunt suplimentate cu cupru pentru a asigura aportul adecvat.

Necesarul zilnic de cupru

Câinii ar trebui să primească 7,27 mg de cupru zilnic pentru fiecare kilogram de mâncare pe care o mănâncă (pe bază de hrană uscată). Cuprul ar trebui să fie în altă formă decât oxid de cupru.

Absorbţia cuprului

Cuprul este absorbit în stomac şi intestinul subţire şi stocat în ficat, rinichi şi creier. Un număr de substanţe pot descreşte absorbţia de cupru. Aici sunt incluse nivelurile înalte de acid ascorbic (vitamina C), niveluri crescute de calciu, zinc, fier, sulf şi unele metale toxice cum ar fi cadmium, argint sau plumb. Suplimentarea cu zinc este în prezent folosită ca terapie pentru cânii cu boli cauzate de înmagazinarea cuprului (boli de ficat).

Deficienţa de cupru

Deficienţele de cupru sunt rare la câini şi pisici. În deficienţa de cupru, se poate dezvolta o anemie şi pot apărea anomalii în dezvoltarea osoasă.

Toxicitatea cuprului

O problemă specifică în acumularea cuprului poate rezulta la unii câini care prezintă simptome ale toxicităţii cuprului. Terrierii Bedlington şi terrierii albi din Scoţia de Vest s-au dovedit a avea aceste tulburări ereditare, care cauzează acumularea de cupru în ficat, rezultând astfel inflamarea ficatului (hepatită). Dobermanul Pinscher, de asemenea, poate dezvolta hepatită cu asocierea de cupru în ficat. Simptomele tipice ale nivelelor toxice de cupru în stomac includ letargia, voma, icterul şi pierderea în greutate.