acum 14 ani
Pentru Brylu, de la tropice: un caine bucuros in bătaia valurilor
Ăsta este un post dedicat lui Brylu-crocodilu-lilu-ilu-lu. Pentru că el este cel mai bun prieten al câinilor amărâţi, prăpădiţi şi fără noroc la soartă… şi nu numai din Sibiu, că Jeaninoasa a mai umblat şi prin alte zări şi aşa un om inimos şi sensibil la nevoile potăilor n-a mai văzut.
Postul nu e cu câini care suferă, ci cu câini ce-şi trăiesc viaţa din plin (deh, asta e, în Tenerife lumea e bucuroasă de viaţă). De fapt, un post cu un singur câine ce-i fericit că poate băga botu pân la ochi şi chiar la urechi în ocean ca să scoată o piatră aruncată de stăpân.
L-am văzut cu Seb în timp ce mergeam spre casă acum vreo câteva zile. Stătea cuminţel pe mal, într-un golfuleţ din nordul staţiunii Playa de Las Americas. Nici nu atingea apa, parcă era pisică. Mic, cuminte, zgribulit şi departe de apă. Dar foarte atent la ce se întâmpla în apă. La vreo 15 metri de mal, un nene făcea snorkeling… asta era centrul de interes pentru potaia cea gălbioară. Potaie care s-a transformat total când stăpânul a ieşit din valurile Atlanticului şi s-a tolănit pe o stâncă la soare. A devenit jucăuş, vioi şi cu poftă mare de îndeplinit dorinţele omului.
Şi n-a obosit, nu s-a plictisit, n-a făcut nazuri că-l ustură ochii de la apa sărată de ocean, nu s-a ascuns la umbră şi n-a fugit după nicio mâţă. În schimb, a înfruntat cu stoicism fiecare bulă a spumei de val. Chiar dacă n-a găsit nici măcar o singură dată piatra aruncată de domn-stăpân în apă.
PieS: În Tenerife sunt multe golfuri şi golfuleţe din roci vulcanice sau pietriş. Plajele cu nisip (negru, cel de pe insulă, sau auriu, importat special aici) sunt cel mai adesea artificiale, amenajate special pentru plajă, turism şi bani mulţi. În anii 60′ aici era pustiu, la propriu, iar prin 1968 au început lucrările la staţiunile turistice (voi scrie într-un post viitor, există şi poze alb-negru de pe atunci, cândt totul era aici un şantier)… atunci au făcut şi plajele. Cele lăsate cum au fost ele de la mama natură sunt ale surferilor… (unde e rocă, swellul se propagă bine, unde e nisip, adio valuri bune… aşa am înţeles io de la specialiştii pe placă). Bine, nu e cazul acestui mic golf, că el aparţine doar câinelui
Adaugă un comentariu