acum 15 ani

Puricii sunt insecte şi fac parte din clasa Siphonapterelor, ceea ce înseamnă “sifon fără aripi” o descriere competentă. În toată lumea sunt peste 2000 de specii de purici preferând să trăiască separat şi fără să se înmulţească cu alte rase. Importanţa puricilor constă în efectele lor directe asupra animalelor (şi oamenilor) şi în bolile pe care le pot transmite. O parte din cele mai importante specii de purici include:

Xenopsylla cheopis este cunoscut drept puricele şobolanului şi este purtătorul ciumei bubonice. Cunoscută sub denumirea de “moartea neagră” în Evul Mediu, ciuma bubonică a răpus 200 milioane de oameni. Denumirea de “purice de şobolan” arată că şobolanii sunt gazdele preferate, dar puricii supravieţuiesc şi pe oameni, câini şi pisici.

Echidnophaga gallinacea este cunoscut şi sub denumirea de “puricele păsării tropicale” sau “puricele lipicios”. Se întâlneşte cel mai des la păsări, dar poate supravieţui şi pe alte animale.

Pullex irritans reprezintă puricele uman. Acest specie de purice infestează porcii şi ocazional câinii şi pisicile.

Ctenocephalides felis este puricele pisicii domestice, dar de fapt preferă câinii. Acesta este cel mai comun purice care afectează atât câinii cât şi pisicile.

Ctenocephalides canis este denumirea ştiinţifică pentru puricele câinelui. În ciuda denumirii, el se hrăneşte cu sângele uman sau al pisicii şi al altor animale.

Toate aceste categorii de purici au gazdele lor preferate, dar toate vor supravieţui pe câini şi pisici. Cu o gamă atât de variată de purici care se pot şi se hrănesc pe câini şi pisici, este simplu de înţeles de ce numărul lor este atât de greu de controlat.

Anatomia puricelui

Puricii sunt insecte cu lungimea cuprinsă intre 2-8 mm având corpul împărţit în trei: capul, toracele şi abdomenul. Cele trei perechi de picioruşe sunt ataşate toracelui formând un total de şase picioruşe. Ultima pereche este destul de lungă cât să le dea abilitatea fantastică de a sări. Recordul unei sărituri pentru un purice este de 33 cm peste 30, 48 cm. Puricii nu au aripi.

Cea mai bună caracteriscă a puricilor este culoarea maronie-mahon şi corpul plat în lateral. Puricii sunt puţin mai mici decât o sămânţă de susan.

Puricii au ochi şi antene cu ajutorul cărora detectează căldura, vibraţiile, dioxidul de carbon, umbrele şi schimbările curenţilor de aer, tot ceea ce poate indica o posibilă masă în apropiere.

Cu ce se hrănesc puricii?

Puricii, atât masculii cât şi femelele, se hrănesc cu sângele animalelor şi pot rezista câteva luni fără a mânca.

Care este ciclul biologic al puricilor?

Există patru tipuri de stadii în dezvoltarea puricilor: ouă, larve, nimfe şi adulţi. Puricii mascul şi femelă se împerechează şi după două zile femela purice începe să depună ouă. Ouăle sunt adesea depuse pe animal, dar fiindcă nu sunt lipicioase ajung în mediul înconjurător. Odată cu ouăle, femela purice depozitează o cantitate mare de fecale (adesea numite “mizeria puricelui”). Fecalele sau mizeria puricelui se va dizolva într-o culoare roşie la umezeală, ceea ce reprezintă sângele digerat.

Un purice femelă poate depune între 30-50 de ouă pe zi, în general în grămăjoare de câte 3 până la 15, însă ea nu va depune ouă în fiecare zi. Un purice poate produce între 400-1000 de ouă de-a lungul vieţii (între câteva luni până la doi ani, depinde de specii).

După două zile ( sau mai multe depinde de temperatură) de la depunerea oului ia naştere larva, care seamănă cu un pui de magot şi începe să se hrănească cu resturile lăsate de mamă. Larva trece prin mai multe stadii ale dezvoltării în aproximativ o saptămână. În acel moment, larva începe să ţese un cocon ceea ce se numeşte pupa. Coconul este lipicios şi uneori acoperit de nisip sau praf fin poate fi găsit ascuns în ţesătura covorului sau în crăpături.

Într-o săptămână, pupa se transformă într-un adult şi iese din cocon în momentul în care simte vibraţii, dioxid de carbon sau căldură ceea ce îi spune că o gazdă este prin apropriere.Întregul ciclu al vieţii durează aproximativ 15 zile, insă pupa poate să hiberneze ţinând cont de condiţiile nefavorabile ( ex. frigul) şi să extindă ciclul până la un an. Este foarte important de reţinut pentru o planificare controlată a puricilor.

În doar 30 de zile, 25 de femele adult se pot multiplica până la un sfert de milion de purici!

Ce simptome pot fi cauzate de purici şi cum poate fi diagnosticată o infestare?

Ciupiturile de purice pot trece neobservate pe unele animale de companie, cauzează o uşoară iritaţie pe altele şi scărpinatul intens nu este soluţia perfectă, apar pete roşii, cade părul şi chiar ulcer într-un al treilea grup. Leziunile grave sunt cauzate de hipersensibilitate la saliva puricelui numită dermatita alergica la intepatura de purice (DAIP) sau dermatita de hipersensibilitate la intepatura de purice (DHIP).

Un număr mare de purici poate cauza anemia, în special la căţeluşi şi la pisicuţi. Unele animale de companie au murit din cauza anemiei puternice.

Diagnosticul unei infecţii produse de purici poate fi dat prin găsirea puricilor adulţi sau a “mizeriei puricelui” (descrisă mai sus) pe animal. Cele mai bune locuri pentru folosirea unui pieptene pentru a găsi puricii sunt in jurul cozii şi în jurul capului animalului. Aceleaşi locuri pot fi examinate şi pentru “mizeria puricelui”.

Care sunt bolile transmisibile?

• Dipilidoza produsa de un vierme lat numit Dipylidium canimum
• Hemobartonelloza care afectează celulele roşii din sânge
• Un alt parazit numit Dipetalonema reconditum
• Ciumă cauzată de Yersinia pestis
• Tifus cauzat de Rickettsia typhi
• Tularemia cauzată de Francisella tularensis

2 comentarii

dak un purice ciupeste pe un om care a suferit de hepatita si dupa aceea puricele acela ciupeste un om perfect sanatos e posibil ca acel om sanatos sa se imbolnaveasca

Solutiile concrete de combatere a puricilor lipsesc..