acum 12 ani

Nu ştiu cu ce o să încep şi nici atâta cu ce voi termina… Am crescut la casă şi de mică am avut căţei ce erau ţinuţi în lanţ, de cand mă ştiu am avut cel puţin un căţel, iar acum am patru :)Când am luat-o pe prima căţeluşă de pe stradă aveam doi căţei bătrâni în lanţ. Sasha a fost abandonată împrună cu frăţiorul ei în apropierea unei şcoli. Copii de la şcoală îi hrăneau cu lapte, corn şi ce mai aveau ei prin ghiozdane. Fiind foarte frig afară s-au rugat de profesorii sa-i lase pe căţei sa stea în clasă iar unii profesori i-au lăsat. Diesel (frăţiorul lui Sasha) a fost adoptat de bunicii unui copil, iar Sasha mergea dupămasa, prin rotaţie, cu unul din copii acasă. Spre norocul meu s-a apropiat vacanţa iar sora mea m+a rugat dacă pot să-l ţin la mine. Eu am fost repede deacord şi am fugit la şcoală să iau bursucelul. Nu ştiu exact cât timp avea Sasha când am luat-o dar probabil ca avea vreo 6 săptămâni. Era mică şi grăsună precum un ursuleţ, ne-am ataşat foarte repede de ea şi a doua zi ne-am şi dus la veterinar să-i facem vaccin, carnet de sănătate şi tot ce trebuie. Acum Sasha are 2 ani şi între timp a stat şi la bloc unde s-a adaptat cu uşurinţă, îi place foarte mult să se joace şi mai ales să alerge, este o căţeluşă răsfăţată care doarme-n pat şi-i place să fie înconjurată de oameni. Este de asemenea foarte prietenoasă şi cu copii, iar cu pisicile (dacă acestea sunt prietenoase) se pupă în bot. Diesel, fratele lu Sasha a fost eutanasit din câte am înţeles a orbit. Sara este a doua căţeluşă, care tot aşa a fost adoptată de pe stradă. Pe când locuiam cu Sasha la bloc, eram în vizită la părinţii mei şi apare sora mea cu un căţel foarte mic şi-mi spune: hai să-i dăm ceva de mâncare! Cum să nu-i dai? Sara era plină de pureci, avea blana şi mustăţile tăiate şi era foarte slabă. Primul lucru după ce i-am pus nişte mâncare calda a fost să o duc în baie şi să o spăl. Cum nu aveam şampon pt căţei, iar unde stau ai mei nu ai şanse să ai de unde să cumperi, am spălat-o cu şampon de oameni şi spre uimirea mea am reuşit să înec o mare parte din pureci, iar pe restul fiind ameţiţi am reuşit să-i omor. Acum Sara era curată, fără pure1ci, dar ce să vezi, mai asta ne lipsea: o căpuşă, cireaşa de pe tort!Mi-am luat inima în dinţi şi m-am pus să-i scot căpuşa (am reuşit, spre uimirea mea). Toatea astea au fost făcute în timp ce mama era la muncă, iar când a ajuns acasă, eu cu sora mea, mai plouate ca Sara (de gura lu mama) ne-am dus la ea şi i-am spus: Mama trebuie să stea, promitem să-i găsim stăpân! Cân a văzut-o mama ce mică şi slăbuţă era i s-a făcut milă şi ne-a lăsat să o păstrăm cu condiţia să-i găsim stăpân.Zis şi făcut! Am început să dăm pe telefoane, prima dată la adăpost, unde ne+au spus că nu o primesc dacă nu are vaccin şi plu de asta nu au nici locuri, ne-au sfătuit să încercăm prin ziare. Am tot căutat noi stăpân şi într-un final am dat-o. Dar ai mei deja s-au obijnuit cu ea, le plăcea de ea pt că era foarte curajoasă. Înt-o zi era cu tata la stradă iar un alt vecin avea un căţel lup (ciobănesc german) şi vine căţelul să o miroase pe Sara, iar ea aşa mică cum era a început să latre la căţel. Într-o altă zi a lătrat pe un cal, iar ai mei nu mai puteau de râs când o vedeau cât era de mică şi de curajoasă. După două zile în care Sara era la noul stăpân mama nu a mai putut şi a mers să o aducă acasă. Spre fericirea tuturor, noul stăpân nu a reuşit să se acomodeze cu ea şi a fost foarte repede deacord ca să o luăm înapoi.Sara are acum aproape doi ani şi este mămica lui Alice, este o căţeluşă energică, îi place să alerge şi să latre la păsări şi avioane. Alice e noul membru al familiei, ea este unu din cei trei puiuţi care-i avem de la Sara (frăţiorii ei, băieţi amândoi, stau la curte şi sunt la fel de răsfăţai ca şi Alice). Sara a rămas gestantă accidental cu un căţel de talia ei, negru şi a dat naştere la şase puiuţi trei maro şi trei negri, cei maro au murit în primele 24 de ore, veterinarul ne-a spus că probabil că nu erau dezvoltate organele interne aşa cum trebuia. Alice e un căţel cu arcuri spunem noi, deoarece sare fără oprire, e foarte jucăuşă, e în perioada când îşi schimbă dinţii şi roade orice apucăcă. Din cei doi căţeiunul a murit de bătrâneţe, iar celălalt Rostogol. e în ţarc, îi dăm periodic drumul să se joace cu fetele şi am observat că devine şi el jucăuş, nu mă gândeam că un căţel care a fost învăţat toată viaţa în lanţ va putea să fie reeducat. Rostogol învaţă să se bucure de libertate, aleargă, a învăţat să se bucure atunci cân e rosfăţat şi îi place foarte mult să i se facă masaj (cui nu-i place). Când îl lăsăm liber din ţarc, toate căţelele sunt cu gura pe el, dar după câteva minute de tărăboi încep să se joace toţi patru. Nu mi-aş putea imagina cum ar fi viaţa fără un căţel, nu pot descrie în cuvinte câtă iubire şi bucurie îmi pot oferi. Încurajez toţi părinţii să adopte un animal fie el căţel, pisică sau orice îşi doreşte copilul. Având un animal, copilul devine mult mai responsabil. La bătrânii funcţionează ca şi o terapie, le înpiedică degradarea atât psihică, cât şi fizică şi le alină singurătatea şi tristeţea. un alt lucru care doresc să-l evidenţiez în legătură cu creşterea copiilor, mulţi dintre părinţi îşi ameninţă copiii cu CUŢU CARE TE MUŞCĂ DACĂ EŞTI RĂU! de aici fobiia unor copii de câini, sau mai rău acopii ajunşi la adolescenţă maltratează aceste animale din teribilism, sau nici nu ştiu cum să-l numesc acest gest imuman. Dacă nu ar fi oamnii care să fie violenţi cu animalele nu ar fi nici animale agresive. De multe ori mi s-a întâmplat să doresc să hrănesc un câine, iar acesta să nu aibă nevoia de mâncae ci mai degrabă să simtă acea căldură, afecţiune, acea mângâiere de care căţeii de pe stradă şi din adăposturi nu au parte.