acum 14 ani

Intrebari si raspunsuri » ,

Sinuciderea animalelor oferă o explicaţie pentru comportamentul uman

Poate fi un câine îndoliat, un cal deprimat sau chiar o balenă care vrea să eşueze. Există o poveste lungă a animalelor care se sinucid, comportament care poate explica sinuciderea oamenilor, spune un nou studiu.

Ideea că animalele ar putea fi un model bun pentru sinuciderea oamenilor a apărut în secolul XX, spune Edmund Ramsden, unul dintre autorii studiului, profesor la Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Dacă animalele se pot distruge singure, în mod deliberat, ne pot ajuta să înţelegem mai bine acelaşi comportament la oameni. “Începi să te gândeşti la definiţia sinuciderii. Corpul şi mintea sunt atât de vătămate de stres încât duc la auto-distrugere. Nu este neapărat o alegere”, a spus Ramsden.

Există o mulţime de poveşti ale animalelor care s-au sinucis. În 1845, de exemplu, ziarul Illustrated London News spunea că “un câine negru, valoros şi tare chipeş, din rasa Newfondland” s-a sinucis. Câinele nu mai avea energie, zile întregi a fost deprimat, şi în cele din urmă s-a aruncat în apă şi s-a înecat înadins, nemişcându-şi labele. Câinele a fost salvat şi legat. Dar cum a fost eliberat, a încercat din nou să se înece. Acest lucru s-a întâmplat de câteva ori, până când i-a reuşit.

În secolul 19, sinuciderile animalelor erau văzute ca abuzuri, nebunie, dragoste sau loialitate. În secolele precedente, aceste calităţi erau negate.

Psihologul Thomas Joiner, de la Universitatea Florida, spune că toate organismele se auto-distrug într-un fel sau altul, de obicei pentru a-şi proteja rudele, şi astfel, genele.

“Declaraţia , este adevărată pentru tot felul de organisme”, spune psihologul.

Păduchii de frunze, de exemplu, când sunt ameninţaţi de o buburuză pot exploda, pentru a-şi proteja semenii, iar câteodată chiar omoară buburuza prin asta. Sunt un fel de kamikaze, precizează Joiner pentru Discovery News.

La oameni însă, diferenţa este că mulţi dintre ei nu se sinucid pentru protecţia celorlalţi, ci din cauza suferinţei. Durerea faţă de dispariţia cuiva, în special a stăpânului, este şi principala cauză de sinucidere la animalele de companie.