acum 14 ani

Şi câinii pot beneficia de serviciile unor stilişti. Am vrut să văd ce are în cap frizerul canin şi mai ales ce şcoli a făcut în acest sens.
Pe Strada Codrului, din cartierul Malu Roşu, la parterul unui bloc (2A), se află o frizerie pentru câini. La intrare, o doamnă ţinea, într-o sacoşă de rafie, un animal pletos, cu părul intrat adânc ochi. Era genul de câine care, într-o zi proastă, poate fi confundat cu un miel. Am presupus că stăpâna vrea să-i redea vederea de
altădată. Părea prea ataşată de el, ca să încerce să-i facă vreo operaţie de schimbare de sex şi chiar să-l transforme într-un miel docil.

O întreb mai mult în glumă dacă îl tunde zero sau dacă vrea să-i pună părul pe bigudiuri. Femeia s-a uitat la mine cu ochii ieşiţi periculos de mult, pentru sănătatea ei, din orbite. „Am venit să-l mai aranjez un pic”, mi-a spus şi mi-a întors spatele. Era clar că venise să-l pregătească pentru tabloidele canine, unde urma să pozeze nud, la rubrica: „Javra de la pagina cinci”.
Coaforul
pentru câini este mic, dar doamna dolofană de la serviciul „recepţie potăi” avea un suflet mare. Imediat m-a întrebat dacă am venit singur, gândindu-se că mi-am propus să mă tund genul bichon maltez sau cocker irlandez (sper că există rasa asta). Am convins-o că vreau doar un interviu cu stilistul coaforului, pentru primul ziar de scandal pentru câini şi pisici. Deşi nu-l vedea în stare pe stilist să lege trei cuvinte, pentru că e timid, mi-a permis să aştept. Pe acelaşi hol întunecat, pe care stăteam şi eu, se mai afla un domn, care se chinuia să-şi ţină în frâu animalul. Micuţul Coco făcea ca toţi dracii şi lătra din toate puterile lui, apropiindu-se ca stil şi ca timbru vocal de Mihai Trăistariu sau de Paula Seling. Arăta ca un salam de vară, cu bot şi urechi (v-am spus că nu mă pricep la rase). Păr prea mult nu avea, nici măcar pentru o freză d’aia cu ţepi, aşa că m-am gândit că stăpânul vrea să-l scape de mătreaţă, că doar nu venise să-i radă mustaţa. „De ce aţi venit?”, întreb, încercând totuşi să nu mă bazez prea mult pe inteligenţa mea nativă. „Să-i fac o băiţă”, mi-a spus, făcându-mi subtil cu ochiul şi vrând să spună că a venit să umple şi cabinetul ăsta de purici, după ce făcuse acelaşi lucru în baia proprie.
Între timp, doamna cu patrupedul flocos de mai sus ieşea mândră din camera unde se tunde şi unde se acordă asistenţă vestimentară. Câinele parcă avea aceleaşi plete, nici măcar prinse într-o coadă a la Steven Seagal. Părea un pic tuns la spate, dar putea să-şi fi prins părul în uşă. Nu avea rost să dau vina pe frizer pentru asta. „Nu prea i-a făcut nimic”, mi-am permis să-i atrag atenţia femeii, care a dat din mână a lehamite. Era sătulă de mediocritatea în care mă zbăteam. După încă 30 de minute de tensiune (tocmai se aşezase lângă mine un exemplar mai mare, dispus chiar să mă muşte, dacă mă mişcam fără rost), am reuşit să vorbesc cu stilistul.
Gabi are 27 de ani şi era un fel de Cătălin Botezatu al câinilor. Credea că putea să facă şi chiloţi cu push-up, pentru câinii mai puţin norocoşi. Părea destul de emoţionat de întâlnirea cu presa canină de scandal. Avea ochelari de vedere, vorbea subţire şi îi tremurau mâinile. Sincer, eu n-aş lăsa pe mâna lui nici maidanezul blocului, dacă chiar aş ţine la el şi aş vrea vreodată să-i schimb look-ul. Gabi făcuse totuşi nişte cursuri de specializare, înainte să se apuce de treaba asta complicată. Începea să-mi câştige încrederea. N-a fost un autodidact, care a căpătat experienţă ciopârţind cu stil maidanezii din cartier. „E important să iubeşti animalele şi să-ţi placă ceea ce faci. Şi câinii trebuie să arate bine, nu numai oamenii. Şi ei trebuie tunşi într-un anumit fel, în funcţie de rasă şi chiar şi de anotimp.” Dacă vă gândeaţi să vă coafaţi câinii din dotare cu străvechiul ciob sau cu bătrâna unghieră, e bine să vă mai gândiţi.
Gabi dă şi sfaturi în ceea ce priveşte hăinuţele cu care ar trebui îmbrăcate animalele iarna. Sunt sigur că şi pentru asta are o postliceală la bază. Din nou greşiţi, dacă vă gândiţi să apelaţi la izmele bunicului şi la sutienele îmblănite ale bunicii, pentru a încropi o linie vestimentară potrivită pentru iarnă. E nevoie de nasul fin al unui stilist. Tipul face şi anumite masaje animalelor, încercând să le detensioneze, după cum mi-a spus. Le eliberează energiile negative. N-am vrut să ştiu dacă masajele sunt şi cu finalizare.
Câinii au nevoie şi de vidarea glandelor perianale. “Aceste glande, situate în zona anală, secretă o substanţă puternic mirositoare, folosită de animal pentru marcarea teritoriului. Dacă nu sunt vidate regulat, glandele perianale se pot inflama. Simptomele infectării glandelor perianale pot fi observate atunci când câinele îşi freacă fundul de pământ.” Ce-i mai plac lui Gabi glandele astea perianale!
Încă o părere
Pe Bulevardul Republicii, în blocul 6A, se mai află un coafor pentru animale. Un tip uscat şi mic de statură aştepta să intre cu o corcitură, născută dintr-o poveste de dragoste dintre un ciobănesc mioritic şi un câine vagabond românesc. Rezultase un semimaidanez cu mult păr şi foarte calm, care părea că găsise sensul vieţii şi acum aştepta doar să moară. Stăpânul venise deocamdată pentru un sfat. Evident că stilistul îi va propune tunsul, că doar nu-l va sfătui să-i mai pună nişte peruci. În cazul acestui salon, aveam de-a face cu o stilistă, care părea mult mai profi decât frizerul Gabi, pe care l-aţi cunoscut mai sus. Domnişoara a încercat să mă lămurească: „Pielea unui câine şi părul lui reflectă starea de sănătate a animalului. E important să fie tuns şi periat la anumite intervale de timp de oameni care se pricep. Câinele năpârleşte de două ori pe an. Prin tundere, scapă de firele de păr moarte şi se activează circulaţia sângelui. Un câine tuns e şi mai uşor de îngrijit.” Am ajuns şi la unghii, care am înţeles că trebuie tăiate. Asta dacă prindeţi patrupedul într-o zi bună, pentru că operaţia e destul de dureroasă. N-am întrebat, dar cred că puteţi să le faceţi şi unghiile, dacă chiar vreţi să aveţi un câine trendy.