acum 14 ani

Povestea mea nu este una spectaculoasa…dar cu siguranta este una pe cat de simpla pe atat de frumoasa.
Era o zi frumoasa de vara. Plecasem in oras, nu mai stiu exact pt ce dar stiu ca era cald si eu nu eram tocmai in cele mai bune toane.
Eram in masina cu prietenul meu, traficul era aglomerat in ziua aceea si eu vorbeam la telefon…
Nu stiu de unde a aparut, dar dintr-o data am vazut un ghemotoc micut cu niste urechi parca prea mari pt el si cu o blanita neagra care stralucea in soare…Pana aici totul este frumos….numai ca piticul meu vroia sa traverseze…sau sa se plimbe printre masini…tot una pt el… :)
I-am zis prietenului meu sa opreasca, al lasat telefonul pe scaun si am fugit repede la el.
L-am luat in brate si cand m-am uitat la el avea niste ochisori care puteau sa topeasca si o inima de piatra…
Era micut…avea cam o luna cred si era asa speriat si murdar si plin de purici…dar era frumos.
M-am uitat in zona sa vad daca este vreo catea cu pui…sau un copil care sa se fi jucat cu el si sa il fi pierdut…dar nu era nimeni.
Mi se rupea sufletul, nu puteam sa il las acolo…putea fii calcat de vreo masina.
L-am luat cu mine.
Am mers acasa, i-am facut baie, patut, carnet de sanatate.
Nu a fost usor… parintii mei nu il vroiau, dormea cu mine si cu soar mea, ma trezea in fiecare dimineata la 5 ca sa il urc in pat, facea oriunde pe covor numai la nisipul lui nu…mergeam noaptea cu el afara sa-si faca nevoile, dar parca tot pe covor era mai bine.
I-am luat zgarda, si il plimbam prin oras, dar obosea atat de tare incat adormea sub banca atunci cand eu stateam sa mananc o inghetata. Cand ne intorceam acasa, el trebuia sa mearga in brate…avea asa o figura plangacioasa…dormea apoi foarte mult…pana la cinci dimineata cand nu-i mai placea patutul lui si il vroia pe al meu…care insa era prea inalt si se punea pe plans pana ma trezea.
Ma trezeam il puneam in pat langa mine, se intindea multumit si gata…somn de voie.
Acum este mare…are un an…nu mai doarme in pat…doarme in cusca afara.
Bunica tot nu il iubeste prea mult si ar vrea ca el sa plece…dar asta nu o sa se intample…o sa plece doar cu mine pentru ca este puiul meu…pentru ca acum un an el a gasit o mamica, iar eu un pui…puiul meu.

5 comentarii

foarte dragut!…

bravo! sa-ti traiasca sanatos!

un suflet bun.pacat k sunt putini ca si tine.sa ti traiasca puiul:x

ai facut o treaba buna continua tot asa si pe viitor fa voluntar in judezul tau pt animalele abandonate esti cool!!!!!!!!!!!!!

Mai lasat fara cuvinte…
Bravo! O fapta buna care merita rasplatita!