acum 15 ani

Rabia este provocata de un virus prezent la multe animale cu sange cald si se transmite la om prin muscatura unui animal infectat. Cazurile de rabie sunt provocate frecvent de muscaturile pisicilor sau cainilor turbati din gospodarie dar si de animale salbatice: vulpi, lupi, ursi, lilieci, soncsi si ratoni.

Rabia este o boala foarte veche, fiind mentionata in vechile scrieri egiptene inca din anul 2300 i.e.n. Inainte ca Pasteur sa descopere, in 1885, vaccinul contra rabiei, muscaturile animalelor turbate erau tratate prin cauterizare locala (ardere cu fier rosu).

Simptome

Perioada de timp dintre momentul muscaturii si cel al aparitiei simptomelor de rabie este extrem de variabila dar, de obicei, se situeaza intre 3 si 8 saptamani. In acest interval, persoana se simte bine, mai putin efectele din locul muscaturii. Cu cat persoana a fost muscata intr-o zona mai apropiata de cap, cu atat apar mai rapid simptomele bolii.

Primele simptome sunt stare de oboseala, durere de cap, febra si pierderea poftei de mancare. La locul muscaturii pot aparea durerea persistenta si inflamarea. Alte manifestari obisnuite sunt starea de neliniste, iritabilitatea, nervozitatea precum si pierderea somnului.

Urmeaza simptomele mai severe care implica sistemul nervos, inclusiv paralizie, intepenirea gatului, halucinatii, convulsii, stari de agitatie si alte miscari hiperactive, care apar de la sine sau pot fi provocate de zgomot, atingere sau alt gen de stimuli. Incercarile de a bea apa sunt urmate de o durere puternica datorata spasmelor care produc sufocare. Daca nu se intervine, pacientul intra in coma, inceteaza sa respire si, curand, moare.

Tratament

Imediat ce este posibil dupa muscatura, rana trebuie clatita cu apa, apoi spalat minutios cu apa si sapun timp de 5 minute si din nou clatita. Tesutul local lezat trebuie indepartat.

Daca muscatura provine de la o pisica sau un caine aparent sanatos, animalul trebuie tinut in carantina 10 zile si, daca in acest interval nu dezvolta boala, nu mai este necesar alt tratament. Daca insa animalul face boala sau daca nu poate fi tinut inchis si observat in aceasta perioada, ceea ce se intampla, de obicei, in cazul animalelor salbatice, vaccinul antirabic trebuie facut cat mai curand posibil.

Pana in momentul in care se poate asigura asistenta medicala necesara, se recomanda luarea masurilor prezentate in continuare. Imediat dupa muscatura, se leaga strans un bandaj deasupra ranii si se aplica apa calda si otet. Virusul rabiei, in general, ramane localizat in tesuturile din proximitatea muscaturii o anumita perioada inainte de a progresa prin sistemul nervos spre creier. Dupa ce rana a fost spalata bine cu apa calda, otet si sapun, se lasa sa se usuce.

Daca exista la indemana, se recomanda aplicarea catorva picaturi de acid clorhidric care neutralizeaza si elimina virusul prezent in saliva din gura animalului. Apoi, se aplica o cataplasma preparata din ulm alb, sub forma granulata, cu cate o lingurita de pudra de Hydratis canadensis, smirna si lobelia. Cataplasma trebuie sa fie suficient de mare pentru a acoperi in intregime rana si se schimba la fiecare 4 ore. Cataplasma cu brusture este de asemenea buna.

Ca tonic pentru uz intern, se poate prepara un amestec astfel: cate o lingurita de Hydratis canadensis, ghintura galbena, smirna, lobelia si 1/8 lingurita cu ardei iute. Se lasa sa infuzeze intr-un litru de apa clocotita timp de ½ ore. Se bea cate o inghititura din ora in ora. Cel mai bine este ca plantele sa se ia in combinatie dar, in cazul in care nu sunt disponibile toate, folositi-le pe oricare dintre cele pe care le puteti obtine. Cand tratamentul cu acest amestec a fost urmat cu strictete, rezultatele inregistrate au fost foarte bune in cazul muscaturilor de caini turbati, de serpi si de insecte.

Daca pacientul are stari de greata sau slabiciune, sunt recomandate urmatoarele plante: gura-lupului, Cimicifuga racemosa, odolen, ghintura galbena si angelica. Folositi parti egale din fiecare si amestecati bine, adaugand si putin ardei iute. Daca nu puteti obtine toate aceste plante, folositi-le pe cele disponibile. Se administreaza conform instructiunilor de folosire pentru plantele netoxice.

Ceaiul din frunze de patlagina este foarte eficient si se foloseste pentru spalarea ranilor deoarece are efect dezinfectant. Catplasma din frunze de patlagina este, de asemenea, foarte utila.

Toate muscaturile insectelor si serpilor veninosi trebuie incizate. Daca nu este posibil, muscatura trebuie supta de cineva care nu are in gura nici un fel de leziune. Retineti ca muscaturile insectelor si serpilor veninosi nu produc rabie deoarece boala nu apare decat la animalele cu sange cald.