acum 14 ani

Intrebari si raspunsuri » , , , , , , , ,

Vindecaţi de câini

Şedinţele de terapie cu animale au fost cea mai mare bucurie a rezidenţilor din Casa Max. Mircea Ţugui, un fost ofiţer care a suferit un accident cerebral, poate spune că a devenit alt om după ce a participat la 10 şedinţe cu câini.

Un proiect-pilot de terapie cu ajutorul căţeilor dresaţi a început la jumătatea lunii octombrie, când trei patrupede atent selecţionate au devenit timp de câteva săptămâni prieteni de nădejde ai persoanelor cu probleme de la centrul „Casa Max“ din sectorul 3. Rezultatele au început să apară încă de la jumătatea şedinţelor, pentru cei opt bătrâni vizaţi de proiect.

„Am fost încrezători în rezultatele pe care le vom avea. Şi aşa a fost. Fiecare dintre cei prezenţi s-a schimbat, dar mai mult s-a văzut la Mircea. Acum sunt mai răbdători, nu se mai enervează foarte repede şi comunică între ei“, povesteşte Violeta Pascu, psihologul care a monitorizat evoluţia terapiei.

Mircea Ţugui, una dintre persoanele de la Casa Max, are doar 55 de ani, este din Bucureşti şi stă la centrul pentru bătrâni de trei ani. A ajuns aici în urma unui accident vascular, când familia l-a abandonat. „O prietenă m-a adus aici, iar în primul an luam taxiul şi-mi mai vizitam familia. Sufăr că nu-mi văd cei doi copii şi nepoata, dar nu sunt supărat pe ei. Cel mai mult mă supără faptul că nu sunt eu în stare să mă duc la ei“, spune Mircea.

„Căţeii m-au ajutat să fiu calm“

Mircea se enerva din orice, iar în urma accidentului vascular a rămas cu sechele. După ce s-a jucat săptămânal cu Bonjuk, un husky siberian participant la terapie, bărbatul s-a schimbat mult în bine. „Sunt mai calm, mai răbdător, iar de Bonjuk mi-a plăcut cel mai mult. Când lucram la Băneasa am avut doi câini, mă iubeau şi îi învăţasem să comunice cu mine“, îşi aminteşte bărbatul.

Mircea povesteşte despre el că în tinereţe era un om autoritar, drastic, iar de când este în centru a devenit foarte emotiv şi plânge din orice. „Nu prea vorbesc cu nimeni aici. Mă simt sufocat printre oamenii de 70 de ani, ei nu mă înţeleg“, explică Mircea.

În tinereţe a fost comandant de pluton la Aeroportul Băneasa, a urmat Şcoala de Ofiţeri şi Şcoala Militară de Muzică, iar în prezent este student la drept, la Universitatea Româno-Americană. S-a înscris la a treia facultate înainte de accident, dar şi-a dorit atât de mult să meargă la cursuri, încât în primul an pleca de la centru cu taxiul, direct la facultate.

Ultima dată când s-a dus să-şi viziteze familia nu a mai găsit-o. Casa era vândută şi ulterior demolată. Tot ce mai are acum sunt câteva poze cu familia şi speranţa că într-o zi îşi va mai lua o casă şi un câine. Vizita căţeilor l-a ajutat şi nu îşi doreşte ca terapia să ia sfârşit. „Acum aştept pensia să-mi iau un telefon. Am o agendă cu numere. Nici nu mai ştiu unde îmi sunt hainele de ofiţer. Aici, personalul este bun, dar îmi doresc să plec la casa mea şi să-mi cumpăr şi un câine, şi o pisică“, încheie Mircea.

Peste câteva zile, bătrânii vor avea parte de o petrecere cu ocazia Crăciunului, iar programul cu patrupedele ar putea continua. „Este trist pentru ei când nu vor veni căţeii, de aceea ne-am gândit să-l prelungim, mai ales că a dat şi rezultate“, adaugă Violeta.