acum 14 ani

Ce este anxietatea canină cauzată de separare?

Anxietatea canină cauzată de separare este o problemă comportamentală acuzată de câini atunci când sunt lăsaţi singuri. De obicei, se manifestă prin distrugerea bunurilor stăpânului, prin tentative de „evadare” sau alte comportamente dăunătoare atât câinelui cât şi mediului său de viaţă.  Este important să subliniem că acest tip de conduită are loc doar în absenţa stăpânului. Câinele nu încearcă să se răzbune pe stăpânul său pentru faptul că l-a lăsat singur, ci este cu adevărat stresat din acest motiv.

Această problemă poate fi tratată prin tehnici de modificare comportamentală şi prin medicaţie. Cu toate acestea, medicul veterinar va dori să vă asiguraţi că animalul suferă de anxietate de separare, nu doar de plictiseală, înainte de a recomanda un anumit de tratament, mai ales dacă tratamentul include medicamente. În acest scop, v-ar putea solicita completarea unui chestionar conceput pentru a-l ajuta în evaluarea acestei boli.

Ce va putea dovedi o evaluare a anxietăţii produse de separare?

Teama de separare este considerată a fi un sindrom patologic provocat de ataşamentul excesiv al câinelui faţă de îngrijitorii săi. De regulă, se prezintă ca un amestec conduite şi, pentru a diagnostica corect, medicii veterinari vor lua în considerare toate comportamentele exprimate şi vor stabili dacă acestea se potrivesc unui model. O serie de alte boli – care se aseamănă prin modul de manifestare cu teama de separare – vor trebui excluse pe rând, abia după aceea putând fi confirmată această boală.

Cum se produce această evaluare?
Proprietarii completează un chestionar care cuprinde factori cum ar fi: istoricul câinelui (cunoscut ca factor de influenţă în dezvoltarea anxietăţii de separare), ataşamentul faţă de stăpân, comportamentul pe care îl manifestă înainte şi după plecarea stăpânului, modul în care îl întâmpină, etc. de salut şi de comportament. Chestionar trebuie să fie completat cu ocazia primei vizite la veterinar, în acest fel măsurile de corecţie pot fi luate înainte ca boala să se agraveze.                                                                                 În plus, tuturor proprietarilor de câini recent achiziţionaţi, ar trebui să li se ceară să completeze acest formular pentru a putea diagnostica acest sindrom şi pentru a-l remedia cu ajutorul unui „training de independenţă”.

Stăpânii câinilor pot răspunde la întrebări similare cu cele de mai jos prin:”da, nu, nu ştiu”. Deşi nu mulţi dintre câinii ce suferă de sindromul anxietăţii cauzate de separare
au un istoric medical ciudat, majoritatea au răspunsuri pozitive în cazul întrebărilor referitoare la anxietatea cauzată de separare. Răspunsurile la întrebările legate de modul de comportare al căţeilor în absenţa proprietarilor, pot fi calificate drept blânde, moderate sau severe. Notarea comportamentului indică gravitatea bolii.

Notă: Următorul exemplu de chestionar are doar scop informativ. Orice evaluare trebuie făcută doar în prezenţa şi sub supravegherea unui veterinar. Proprietarii nu trebuie să diagnosticheze acest sindrom singuri.
Istoric

• V-aţi achiziţionat câinele după vârsta de trei luni?
• V-aţi achiziţionat câinele la vârsta de 5 săptămâni sau mai puţin?
• Căţelul dumneavoastră era orfan?
• L-aţi luat de la un adăpost, o canişă sau un pet-shop?
• A avut mai mulţi stăpâni de-a lungul vieţii?Comportament
• Vă urmăreşte prin casă?
• Devine agitat când aude că vă jucaţi cu cheile maşinii sau când vă vede că vă îmbrăcaţi şi vă încălţaţi?
• Aveţi probleme cu modul în care se manifestă atunci când vreţi să plecaţi din casă?
• Latră si schelălăie mai mult de 30 minute de la momentul plecării dvs.?
• După plecare dvs. devine deprimat?
• Îşi pierde apetitul?
• Distruge lucruri atunci când nu sunteţi acasă?
• Îşi face nevoile în casă doar atunci când nu sunteţi prezent?
• În lipsa dvs. se îmbolnăveşte de diaree, vomită?
• La întoarcere vă întâmpină excesiv(sare, latră, este foarte activ pentru un timp mai îndelungat de 3 minute?

Interpretare

• Răspunsurile afirmative la cel puţin 5 din cele 10 întrebări referitoare la comportament indică teama de separare.
• Răspunsuri afirmative la oricare dintre întrebările din secţiunea istorie plus cel puţin 4 răspunsuri afirmative la întrebările din secţiunea despre comportament este un motiv serios pentru diagnoza afecţiunii cauzate de separare.
• Răspunsuri afirmative la 3 dintre cele 10 întrebări legate de comportament, dacă includ hiperactivitatea, conduită distructivă.
• Răspunsuri afirmative la cel puţin trei dintre cele 10 întrebări referitoare la conduită inclusiv unul care să indică faptul că boala nu este într-un stadiu avansat.
• Răspunsurile afirmative la mai puţin de trei întrebări scoate din discuţie acest sindrom.
• Pentru a calcula, răspunsurile afirmative la secţiunea istoric se notează cu 1 punct, la cele din secţiunea comportament se calculează după următoarele coordonate:

Nu se întâmplă = 0, uşor= 1, moderat = 2, sever = 3. pentru ca un câine să fie diagnosticat cu această boală trebuie să acumuleze minim 5 puncte( 5 expresii uşoare la secţiunea comportament sau istoric plus 4 răspunsuri afirmative legate de comportament şi istoria disfuncţională). De asemenea, un total de 4 puncte şi exprimarea comportamentelor menţionate mai sus poate fi considerat un diagnostic. La celălalt capăt al balanţei, cel mai sever caz de anxietate cauzată de separare ar avea un scor de 30 de puncte plus încă un punct dacă câinele ar avea şi un istoric disfuncţional.