Cum am devenit impartial

Buna dimineata. Ma numesc Adrian, am 29 de ani si locuiesc la bloc. Inca din copilarie mi-a fost teama de caini. Totul a inceput cand am vazut cum un “maidanez” l-a muscat pe frate-miu mai mic. “Maidanezul” in cauza nu era altul decat cainele blocului (nascut si crescut in parcarea blocului)care intre-timp crescuse si devenise dulau in lege. Acest caine crescuse cu noi, cu copiii de la bloc. Noi ne jucam cu el, noi il chinuiam, noi il mangaiam, noi il hraneam cu alte cuvinte ne stia. Primul lui an a stat sub cerul liber, in fata blocului..pana in iarna, cand o vecina de la etajul 1 s-a indurat si l-a adapostit in casa. “Pana la primavara” zicea ea. Doar ca n-a fost chiar asa..Sa tot fi stat vreo 2 ani la ea..Dar ce ani…Dimineata cand plecam spre scoala, ma intalneam cu ea (cu vecina)care pleca la piata. Cainele urla in casa. Veneam la amiaza de la scoala – cainele inca urla in casa (vecina inca nu ajunsese acasa). Uneori, o auzeam dup-amiaza, cum urla si batea cainele pt ca nu s-a tinut pana sa ajunga ea acasa, ori nu a mai apucat, bietul, sa se tina si s-a usurat pe casa scarii, la vreun vecin, pe pres, iar vecina avea de spalat presurile vecinilor..Iar noi, copiii, eram pt moment consternati de atitudinea ei, dar apoi ne luam cu joaca si uitam, fie ne impuneam sa nu ne gandim pentru ca: “Nu ? Ce treaba avem noi cu casa omului..Dara’mi-te cu animalul lui.. si, in fond, l-a salvat, l-a adapostit de frig si ii da de mancare, nu ? Ce semn de afectiune poate fi mai mare ?”. Asa azi, asa maine.. Pana intr-o zi cand Maidan (asa il chema pe caine) a muscat o femeie care trecea prin fata blocului. Femeia ne-a intrebat a cui e cainele, iar noi i-am zis imediat al cui e. Aceasta s-a dus la vecina sa o chestioneze vi-a-vis de starea de sanatate a cainelui si sa-i atraga atentia ca acest caine e agresiv si ca a muscat-o. Vecina a pus mana pe o coada de matura si a coborat in fata blocului, unde a batut bietul caine.. mai-mai sa-l omoare. Toata noaptea am auzit cum cainele urla si schelalaia afara, in fata blocului. Cred ca venise “primavara” aia de care zicea vecina, ca de atunci nici nu l-a mai primit in casa. Au trecut vreo cateva luni, in care Maidan disparuse de la bloc. Il mai zaream, ocazional, prin oras cu alte “gashti” de caini. Dupa un timp, iar s-a aciuat prin zona blocului, dar era retras si iesea doar noaptea. Dormea pe sub masinile din parcare si latra trecatorii de pe strada.
In ziua cand l-a muscat pe frate-miu, noi tocmai veneam de la shtrand..era amiaza si era foarte cald..mai aveam vreo 30 m pana la scara blocului, cand, de sub o masina Maidan s-a repezit la mine si m-a dat jos fara sa ma muste, in schimb l-a ales pe fratiorul meu mai mic (mai mic de statura decat mine).Era deasupra lui si incerca sa-l muste de cap/ de fata, iar frate-miu tot punea mainile in fata. Cu cat tipa mai tare frate-miu, cu atat mai tare incerca sa-l muste de fata. Cand am inceput sa-l lovesc cu piciorele, a incetat sa-l mai atace, s-a pus pe burta si a inceput sa scheaune, prefacandu-se ca pleaca…pentru ca in cateva momente sa se intoarca si sa incerce sa reia atacul, tot pe frate-miu. Un vecin ne-a sarit in ajutor si l-a speriat..Maidan a dat sa fuga in strada, unde l-a lovit o masina. A murit cateva zile mai tarziu. Nu din cauza loviturii de masina, ci din cauza medicilor de la “Infectioase”.Trebuia sa stim daca era turbat sau nu. N-am scapat niciunul de Antitetanos.
Pentru a constata daca un caine e infectat cu rabie (daca e turbat), trebuia prelevare de tesut hipofizar si epifizar, iar la inceputul anilor ’90, singura metoda de prelevare era doar prin decapitare.
Nu stiu daca povestea mea va va ajuta in vre-un fel sa adoptati un caine fara stapan, dar stiu ca trebuie sa priviti indeaproape acest aspect (cel al adoptiei)nu doar d.p.d.v al cauzei (persoana singura/ copil, nesigura/indiferenta , simte nevoia unui companion indiferent de specie), ci si d.p.d.v. al efectelor pe care le implica adoptia vis-a-vis de mediul social si de conditiile de care dispuneti. Ganditi-va la complicatiile care ar putea aparea la un moment dat. Preveniti astfel de complicatii (norme europene, curatenie, afectiuni patologice, vecini, zgomot,etc.) printr-o pozitie obiectiva asupra acestei probleme fara “heirupism” si sentimentalism gratuit.
Daca aveti de gand sa adoptati un caine, ganditi-va mai intai daca-i puteti oferi conditiile minime de trai (spatiu, hrana sanatoasa, companie, un mimim de ingrijire si de atentie zilnica, deparazitare). In caz contrar, nu faceti decat sa chinuiti un biet animal. Ceea ce e mai rau e ca animalele nu pot vorbi, in schimb se manifesta mai intai prin schimbari comportamentale (deviatii comportamentale, ticuri, nervozitate, ageresivitate), mai tarziu prin schimbari fizice, de aspect(blana, dantura, etc.), urmand ca mai apoi sa se imbolnaveasca si chiar sa moara.
Ideea e ca traim cu totii sub acelasi soare si trebuie sa invatam sa ne respectam si sa ne toleram.