Puffy-mereu vesela in ciuda suferintei

Puffy (Pufita) este o catelusa foarte jucausa, vesela, plina de viata, frumoasa, alba cu maro, o corcitura reusita. Ochisorii ei de sub blanita creata emana iubire si pofta de viata si na-i spune ca acei ochisori au suferit candva atat de mult.
Eu am fost crescuta alaturi de caini dintotdeauna, si dupa ce din pacate una din catelusele mele (tot Pufita o chema) a murit ca un om, lovita de o masina, din cauza hemoragiei interne, am ramas doar cu “surioara mea”, Bobita (Bobby) o catelusa batrana, de 13 ani, catelusa copilariei, pubertatii si adolescentei mele. Eu mi-am dorit un bichon sau un canis, cu blanita creata si in ochi.
Destinele noastre s-au intalnit primavara trecuta cand ea s-a abatut, infometata si neingrijita pe la firma mamei. Blanita ei era incalcita si arata jalnic. Mamei i s-a facut mila de ea si i-a dat ceva de mancare, dar pesemne fusese ademenita cu mancare si batuta, deoarece daca se deschidea vreo usa imediat fugea de langa mancare.
Mamei, fiindu-i mila de ea si stiind ca eu imi doresc inca o catelusa mi-a adus-o mie.
A fost dragoste la prima vedere. Dimineata am deschis usa, cum fac de obicei sa ma joc cu Bobby si ea a sarit direct pe mine si m-a lins. Apoi am vazut ca e fetita, dar nu mai conta, oricum as fi pastrat-o. I-am facut baie, am aranjat-o, deparazitat-o si vaccinat-o. Desi o duce foarte bine inca isi mai ascunde mancarea prin curte daca s-a saturat. O iubesc enorm! Face si giumbuslucuri…sare si ma prinde in joaca de mana cand merg prin curte si n-o bag in seama, intre aleile din curte am un spatiu cu capsuni si sare de pe o alee pe alta…E al doilea catel salvat de mine. Am mai adus acasa un pui de maidanez, dar era de talie mare si mascul si l-am dus la firma la mama unde a fost bine ingrijit, dar in sezonul imperecherii a iesit din curtea firmei si nu s-a mai intors.
Adoptati un catelus! Merita!