Catelul meu Toulouse

Am 9 ani si ma cheama Mircea. Locuiesc la tara si am crecut de mic inconjurat de catei, pisici si pasari. Sunt alergic la parul de pisica, dar nu am renuntat niciodata la acesti “blanosi”. Parintii mei iubesc la fel mult aceste vietati, mai mult chiar le si ingrijesc. Pe Toulouse l-am intalnit la Adapostul pentru catei din Lunca-Sucevei.
Intr-o zi de iarna mama si Radu m-au luat cu ei acolo in Lunca-Sucevei unde au dat mancare cateilor. Primul care m-a intampinat a fost acest catel bland, cu blanita bej, cu un cap frumos si cu ochii cersind iubire. L-am mangaiat, l-am hranit, i-am dat apa, iar el m-a cuprins cu labutele si si-a lipit capul de pieptul meu. Intorcandu-ma acasa m-am handit numai la el si nu multe au fost rugamintile mele pana cand l-am adus pe Toulouse acasa!
A fost stingher primele zile, dar nu i-a fost foarte greu pentru ca acasa l-a cunoscut pe Blacky, un catel de aceeasi talie cu el, pe Bubulina, o catelusa mica si foarte cuminte si pe Bombonel, un bichon foarte iubitor, dar si gelos! Toulouse e cel mai bun prieten al meu, ma asteapta in fiecare zi, ma joc cu el si ma bucur ca l-am putut ajuta! E foarte iubitor, pazeste casa noastra, ne asculta si, poate pentru toate acestea, Dumnezeu are grija de noi!
Mai avem si sase pisici, care din care mai istete si frumoase.â
Pasarile le iubim la fel de mult si ne infrumuseteaya viata de zi cu zi!
La adapostul pentru catei poti gasi catelul pe care il doresti, sunt foarte multi catei acolo care asteapta si isi doresc un stapan, fie el si copil.
Copilaria alturi de un catel este mult mai frumoasa si poate astfel vom creste mai buni la suflet, mai blanzi, mai lipsiti de violenta!!!
Eu va rog sa mergeti acolo in Lunca-Sucevei sa-i vedeti pe catei si sa ii ajutati atat cat puteti!