Intr-o noapte de februarie a venit sotia mea acasa la 11 noaptea si mi-a zis sa mergem la ea la lucru sa vedem o catelusa care s-a speriat in noaptea respectiva de cineva de la serviciu si sa vedem daca putem s-o ajutam cumva. Am adus-o acasa sa-i dam de mancare si sa-i facem o baita ca saraca era foarte murdara si am zis ca dupa aia o dam spre adoptie, dar surpriza asta a fost acuma 4 luni si ne-am atasat atat de tare de ea ca dupa 1 saptamana nici nu am avut de gand sa o mai dam spre adoptie si am zis ca mai bine o pastram , … , nici nu va dati seama cat e de recunoscatoare pentru asta, in fiecare dimineata vine si ne linge pe fata si cind venim acasa de la lucru asa se bucura ca un copil mic … nu stiu ce as face fara ea … e un scumpete :)
ai facut cel mai mare bine.iti va fi vesnic recunoscatoare.si eu ca si voi am gasit un maidanez(mic cat palma)in gunoi,l-am luat acasa cu toate ca mai aveam unul si timp de 6 luni i-am tot “cautat”stapani.toti il vroiau pentru al tine in lant.l-am iubit din prima clipa si cautarea de stapani era asa”apa de ploaie”.nicodata nu voi regreta ca a ramas al meu.