acum 14 ani

Nasterea unui copil este o ocazie de bucurie, insa multe cupluri ce detin caini se ingrijoreaza in privinta viitoarei relatii dintre caine si copil. Este foarte important sa cunoastem toate posibilitatile, pentru a preveni accidentele sau leziunile survenite atat cainelui, cat si copilului. Unii oameni sunt de parere ca ar fi mult mai bine sa tina copilul si cainele departe unul de celalalt, cel putin pana cand copilul mai creste si poate sa castige singur respectul cainelui. Din fericire, in majoritatea cazurilor, aceasta solutie extrema nu este necesara. Daca ar trebui sa le fie permis sau nu sa interactioneze depinde de anumiti factori, atat din punct de vedere al cainelui, al copilului, cat si al mediului ce ii inconjoara.

Din punctul de vedere al cainelui, acesti factori includ temperamentul si dispozitia cainelui, ce tin de genetica si de comportamentul dobandite de caine. Doi dintre factorii genetici cei mai importanti sunt tendinta de a domina si cat de puternic este instinctul de vanatoare.

v  Dominanta : Cel putin 40 din cele 141 de rase recunoscute de catre Clubul American Kennel sunt cunoscute ca avand o tendinta destul de mare de a domina. Acest lucru nu inseamna ca toti membrii rasei respective fie au o tendinta spre dominare, fie sunt agresivi cu copii, ci doar ca anumite traasaturi si anumiti caini din acele rase sunt predispusi spre dezvoltarea celor caracteristici.

v  Instinctul de vanatoare : Ca si tendinta de a domina, agresiunea de pradator se dezvolta printre caracteristicile rasei. Acele rase care au fost concepute pentru activitati agresive, de exemplu uciderea sobolanilor sau a altor animale mici, sau rase care au fost reproduse pentru vanatoare, pentru a pazi turme sau pentru activitati sportive, ar putea avea un nivel ridicat al instinctului de vanatoare. Totusi, anumite specimene din cadrul acestor rase ce pot dezvolta instincte de vanatoare la un nivel ridicat sunt problematice.

v  Educatia : Felul de a se comporta al unui caine are de-a face cu felul in care a fost crescut. Cei mai importanti factori sunt constituiti de socilizarea de mic, comanda corecta si controlul.

1. Cele mai mari probleme apar in cazul cainilor predispusi genetic sa domine, acestia sunt crescuti intr-un mod ce le intensifica tendintele agresive. De exemplu, in cazul unui caine cu tendinta de dominare crescuta si cu un stapan mult prea indulgent vor aparea probleme de dominare intre caine si copii.
2. Un caine cu tendinta de dominare crescuta, care nu este sociabil si a avut experiente sociale nefericite cand era pui este predispus la reactii agresive. Acest tip de agresivitate reprezinta o amenintare diferita pentru copii, mai ales pentru cei necunoscuti cainelui.
3. Si cainii cu un nivel crescut al instinct de vanatoare reprezinta un pericol pentru copii. Solutia prevenirii acestor probleme este cresterea responsabila, selectarea potrivita a puilor de catre stapani, socializare eficienta, stabilirea unor limite si controlul adecvat.

Cainele dominant :

Cainele dominant este destul de impulsiv, mult prea increzator si incapatanat, al carui comportament variaza de la independenta la solicitare. Printre trasaturile dominante se numara posesivitate asupra mancarii, asupra jucariilor sau a altor obiecte, refuzul de a fi mangaiat, de a i se scurta unghiile si de a fi disciplinat, dar si in ceea ce priveste pazirea spatiului.

Acesti caini aparent mofturosi nu dau niciun semn in 98% din timp, insa, in celelalte 2 procente, sunt extrem de iritati sau pur si simplu agresivi. Raspunsul lor cu privire la anumite interventii ale stapanilor variaza de la marait la aratarea coltilor, la capsare sau chiar muscare, si apare in preajma unui alt candidat pentru un lucru sau ca raspuns la un gest nepotrivit sau a unor comenzi nedorite. Exprimarea acestei stari poate fi nevinovata, cum ar fi un marait in cazul unor situatii specifice, insa poate ajunge atat de rau, cainele avand atatea semne ale dominarii incat chiar si stapanul sa realizeze unde este problema.

Cainii cu tendinta de dominare prezinta rar probleme in preajma nou-nascutilor, desi este recomandat ca acestia sa fie supravegheati strict, pentru orice eventualitate. De obicei, cainele afiseaza un nivel scazut de interes fata de copil, sau chiar indiferenta. Indiferenta apare atunci cand copilul are in jur de 1 an, pana incepe sa mearga si sa prezinte o competitie iritanta pentru caine. Unii caini nu agreeaza venirea unui nou-nascut in casa si ar putea arata semne de suparare, sa concureze pentru atentie sau chiar sa isi marcheze teritoriul.

Totusi, de obicei nu reprezinta un pericol adevarat, cel putin pana cand copilul arunca primul zar. Uneori, fapta copilului poate fi complet necugetata sau sa denote o comunicare deficitara dintre copil si caine (de exemplu, sa sarute cainele pe bot sau sa il imbratiseze de gat). Este posibil ca un copil ceva mai in varsta sa enerveze cainele pana la limita dinadins, luandu-l de urechi, de coada sau incercand sa il calareasca. Vine un moment in viata unui caine dominant cand, provocat la momentul nepotrivit sau de catre persoana nepotrivita, va reactiona, fie sub forma unui marait amenintator, fie mult mai grav, cum ar fi o muscatura indreptata catre fata. Acest raspuns este foarte rapid, dureaza cateva secunde, dupa care cainele ar putea da semne de remuscare.

Cainii cu personalitate puternica sunt foarte sensibili in fata circumstantelor aparute in urma unei provocari. Raspunsul lor poate depinde de momentul zilei, locatie, dar si nivelul provocarii. De obicei, sunt mai agresivi seara, cand sunt obositi, cand mananca si cand se simt superiori copilului. O combinatie a acestor circumstante este, in mod frecvent, cauza unui eveniment agresiv.

Pentru a descrie acest tip de agresiune, imaginati-va un copil apropiindu-se de un caine ce sta pe canapea. Cainele are un os prin apropiere. Deodata, copilul isi arunca bratele in jurul gatului cainelui si il saruta…pe bot. Aceasta intamplare, oricat de inocenta ar parea, ar fi ultima picatura pentru un caine protector, cu personalitate puternica.

Cainii cu acest tip de personalitate ar trebui supravegheati intotdeauna cand se afla in preajma unor copii si nu ar trebui sa fie lasati in preajma lor atunci cand nu pot fi supravegheati. Printre obictele ce ar putea fi folosite se numara tarcurile pentru copii, laditele pentru caini, lasatul afara s.a.m.d. Odata ce copilul este destul de mare pentru a urma indicatii, cam pe la varsta de 6 ani, parintii il pot invata ca „Nimic in viata nu este gratis” si apoi sa ajute copilul sa o puna in aplicare, ceea ce va ajuta copilul sa isi gaseasca un loc in casa – deasupra cainelui.

Cainii agresivi:

Exista doua situatii in care agresiunea poate fi considerata amenintare, una mai probabila decat cealalta. Cel mai intalnit tip de  agresiune este cea indreptata catre un copil nou-nascut, de obicei in prima saptamana, care dureaza invariabil cel putin o luna de la aducerea copilului in casa. Chiar daca introducerea a mers bine, acesti caini ar putea avea nevoie de cateva zile pentru a recunoaste nou venitul ca un membru al familiei si, in primele zile, ar putea face greseala de a-l vedea ca pe o prada ranita. In astfel de cazuri, exista posibilitatea aparitiei unui atac agresiv, avand consecinte foate grave. Daca acesti caini dau dovada de un nivel al instinctului de vanatoare ridicat (de exemplu: sunt obsedati de fugarirea pisicilor sau a oricarui animal mic, fugaresc in permanenta orice obiect in miscare sau afiseaza un interes crescut in ceea ce priveste copilul), este vital ca cei doi sa fie tinuti sub supraveghere stricta pana se poate stabili o legatura intre ei.

Cea de-a doua situatie in care comportamentul agresiv poate deveni o problema este aceea in care grupuri de copii mai mari alearga si tipa. Acest tip de comportament i-ar putea trezi instinctul de vanatoare, ceea ce l-ar face sa se alature copiilor, deseori ciupindu-i si muscandu-i de maini si de picioare. O versiune mai sumbra, chiar fatala a acestui tip de comportament poate aparea atunci cand un copil ce merge pe bicicleta sau alearga intalneste o haita de doi pana la cinci caini plimbandu-se prin cartier. Combinatia dintre o tinta in miscare , instinct de vanatoare la un nivel ridicat si instinctul de haita sau de agresare in grup poate duce la atacarea copilului, avand consecinte foarte grave, chiar fatale. Daca vedeti semne ale unui instinct de vanatoare la un nivel ridicat la cainele dumneavoastra, sa nu il lasati niciodata sa umble prin cartier nesupravegheat. Singura modalitate de a impiedica aparitia accidentelor in cazul acestor caini atunci cand nu sunt supravegheati este de a-l tine intr-un spatiu imprejmuit corespunzator.

Cainii fricosi:

Cainii fricosi rar reprezinta un pericol pentru copiii din caminul in care locuiesc. De obicei adora copiii pe care ii cunosc, insa sunt foarte usor intimidati de prietenii acestor copii, in special de cei galagiosi, astfel incat se vor speria, retrage sau ascunde pana trece pericolul. Problemele apar atunci cand acest tip de caine are si o latura salbatica si ia o pozitie pro-activa atunci cand trebuie sa faca fata acestor mici razbunatori.

Agresiunea se produce asupra copiilor care trec de anumite limite prestabilite. Este posibil ca acesti caini sa se retraga latrand sau maraind sau chiar sa se repeada atunci cand cineva se apropie de ei sau sunt mangaiati. Pentru viitoarele mame, acesti caini nu reprezinta un pericol in ceea ce priveste nou-nascutul, chiar si cand copilul creste. Pentru acest tip de caine, marea problema este reprezentata de straini. Bunicii care detin un caine caruia ii este frica de copii vor avea o problema atunci cand vor fi vizitati de nepoti. Tratamentul agresiunii bazate pe frica include mai multi factori, printre care:

ü  Sa-l invete sa asculte pentru a dobandi control asupra lui;

ü  Sa-l supravegheze si sa-l controleze;

ü  Cainele trebuie sa aiba o viata activa, cu multa miscare, o dieta scazuta in proteine si protectie de vizitatori nedoriti;

ü  Desensibilizare sistematica in ceea ce priveste copiii ce induc frica. Acest lucru este mai usor de zis decat de facut, insa se poate incerca utilizand o botnita pentru protectie si o lesa pentru control. Acest proces presupune expunerea treptata a cainelui prezentei copiilor la distante din ce in ce mai mici si pentru perioade din ce in ce mai lungi, asigurandu-se ca expunerea este placuta intotdeauna (cel putin nu deranjanta). Acest proces poate dura mult timp, deoarece cainii cu traume dobandite vor reveni la ele daca sesiunile sunt stopate.

ü  Medicamentele impotriva anxietatii pot ajuta la relaxare in timpul desensibilizarii si ar putea chiar sa ajute la reabilitarea cainelui si la mentinerea acesteia la un nivel favorabil.

Cainii carora le este extrem de frica de copii dar care au si o latura salbatica activa prezinta cea mai mare provocare si nu ar trebui sa fie expusi copiilor.

Un caine care a agresat oameni ar trebui supravegheat indeaproape in prezenta copiilor. Cum am mai mentionat, comportamentul salbatic sau de vanatoare ar putea provoca agresiuni indreptate catre copil. Caini despre care se stie ca sunt posesivi in preajma mancarii, ca sunt agresivi daca sunt surprinsi sau treziti din somn, sau care sunt posesivi in ceea ce priveste spatiul personal sau obiectele preferate trebuie sa fie supravegheati indeaproape in prezenta unor copii. De asemenea, caini ce au un nivel al instinctului de vanatoare crescut ar trebui supravegheati foarte strict si cautate semne de interes in preajma copilului. Pericolul este prezent chiar si daca exista posibilitatea sa fie putin enervat. Un copil poate fi ranit accidental de catre un caine foarte activ daca acesta incearca sa se joace sau sa provoace copilul.

Pregatirea pentru venirea copilului

Inainte de venirea copilului dumneavoastra, asigurati-va ca aveti un caine care asculta comenzile de baza, cum ar fi „Vino”, „Sezi”, „Culcat”, „Las-o jos”, „Destul” si „Stop”.

Daca este nevoie, cautati un dresor care cunoaste metodele de dresare pozitive. Cainele dumneavoastra nu trebuie sa fie supus unui dresaj dur. Scopul este ca, atat dumneavoastra, cat si copilul dumneavoastra sa fiti o prezenta placuta pentru caine, nu sa va asculte de frica (ce poate surveni din pricina unor proceduri de dresaj dure). Puteti sa faceti 20 de minute de exercitii aerobice cu cainele dumneavoastra in fiecare zi. Invatati-va cainele sa fie activ oferindu-i recompense de durata si jucarii corespunzatoare.

Ar fi bine sa va invatati cainele sa asculte comenzile in timp ce dumneavoastra sunteti ocupati cu copilul. Recompensele ar putea insemna mancare, mangaiere sau lauda. Invatati-va cainele sa ramana in pozitia sezut in timp ce ii faceti cunostinta cu papusa/copilul. Ar prinde bine daca ati pune prin casa inregistrari cu copii plangand sau scotand alte sunete tipice, deoarece cainii reactioneaza atat la sunete, cat si la miscare. Puteti sa va expuneti cainele copiilor prietenilor sau vecinilor, tinandu-l insa cu botnita si cu lesa. Acest lucru poate fi facut doar daca va puteti controla cainele si daca este dresat. Cainele dumneavoastra ar trebui sa fie expus treptat si ar trebui sa asocieze aceste experiente cu sentimente pozitive. Continuati acest procedeu pana cand cainele ramane relaxat in preajma unui copil, ceea ce ar putea dura cateva sedinte daca aveti un caine reactiv.

Tineti minte ca nu este ceva neobisnuit sa aveti un caine care devine competitiv pentru atentia stapanilor atunci cand vine un copil in casa. Totusi, nu se stie cu siguranta daca devine intr-adevar competitiv sau daca raspunde la schimbarile din programul sau si la un deficit de atentie. Asigurati-va ca are un program incarcat si ca face in continuare destula miscare si primeste destula atentie din momentul in care aduceti copilul in casa. Asigurati-va ca va recompensati cainele de fiecare data cand este relaxat in preajma nou-nascutului. Datorita acestui fapt, cainele dumneavoastra va asocia experientele pozitive cu noul membru al familiei.

Sosirea

In cazul in care copilul este inca in spital, este de ajutor sa aduceti acasa pături si imbracaminte impregnate cu mirosul copilului pentru a se familiariza cu mirosul noului membru al familiei. Atunci cand aduceti copilul acasa, ar fi bine sa il lasati in grija altui membru al familiei in timp ce salutati cainele. Acest lucru va va scuti de mustrarea cainelui pentru o intampinare mult prea exuberanta, in timpul careia acesta ar putea sari la copil in incercarea sa de a va saluta.

Acasa

Este de preferat sa monitorizati toate interactiunile dintre caine si copil pana sunteti siguri ca acesta este relaxat in prezenta nou-nascutului. Este mai bine sa fiti cu ochii in patru decat sa riscati ranirea copilului. Ati putea sa atasati o usa cu ecran sau o portita pentru copii la intrarea in camera copilului. Aceasta precautie va va oferi posibilitatea de a auzi copilul dar si de a impiedica cainele sa intre in camera.

Aveti rabdare si oferiti-i cainelui dumneavoastra mult timp sa se acomodeze cu schimbarea din mediul sau. Sunetele si mirosul copilului vor fi straine cainelui si este posibil ca in aceasta perioada sa aveti mai multi musafiri ca de obicei, motiv pentru care ar fi indicat sa ii faceti cunostinta cainelui cu copilul atunci cand in casa este liniste si nivelul emotiilor este scazut. Este indicat sa evitati interactiunea dintre copil si caine atunci cand copilul plange sau cand flutura mainile si picioarele. Acesti stimuli ar putea trezi o reactie de investigatie fie agresiva, fie jucausa.

Este indicat sa va expuneti copilul cainelui treptat si controlat si sa va asigurati ca toate interactiunile sunt pozitive. Un parinte ar trebui sa fie langa caine si unul cu copilul. Cainele ar trebui sa fie in lesa si cu botnita daca exista posibilitatea sa muste. Dati-i voie cainelui sa vada copilul de la o distanta de 4-8 metri. Dati-i voie cainelui sa se aproprie treptat daca este curios intr-un mod pozitiv si recompensati-l pentru ca este linistit. Daca pare calm, ii puteti da voie sa adulmece copilul de la o distanta rezonabila. Daca da semne de emotie, ar trebui sa incetiniti procesul. Cainelui i-ar putea fi permis sa investigheze copilul mai indeaproape pe o perioada de cateva zile sau saptamani.

Copiii mai mici de un an rar reprezinta un pericol pentru caini. Majoritatea accidentelor ce se intampla la aceasta varsta sunt din pricina agresiunii directionate gresit. Dupa varsta de un an, copilul ar putea deveni o primejdie sau o provocare pentru caine, depinde de personalitatea copilului. Copiii timizi sunt putin probabil sa fie tinta tendintei de agresivitate a unui caine deoarece este putin probabil sa il enerveze. La polul opus se afla copilul galagios, foarte activ, care este foarte indraznet cu cainele. Cainii cu trasaturi dominante nu tolereaza astfel de sfidari si trebuie sa fie protejati de astfel de copii. Apoi, exista si copilul neindemanatic care se impiedica de caine la momentul nepotrivit, trimitand cainelui un semnal neintentionat de provocare. Este indicat sa protejati copiii asigurandu-va ca toate interactiunile cu cainele sunt supravegheate, deoarece copiii sunt foarte imprevizibili.

Noii parinti au tendinta de a se ingrijora excesiv in ceea ce priveste potentialul cainelui de a rani copilul. Cainii se obisnuiesc cel mai usor cu copiii, sunt relaxati si nu provoaca incidente. Ar trebui sa evitati cu succes incidentele daca observati comportamentul cainelui dumneavoastra si aveti grija atunci cand le faceti cunostinta  treptat si cand cainele este tinut sub control. Si nu uitati, instinctul cainilor este sa protejeze membrii noi ai haitei, asadar exista si o parte pozitiva a situatiei.