acum 14 ani

Catei in dialog

Motivul pentru care colegul meu, Alin Ionescu, este singurul bucureştean care merge la 1 noaptea cu bicicleta din centru pînă în zona Vitan nu-mi era foarte clar pînă foarte de curînd. Mai precis pînă azi la ora 1:30 AM cînd m-a sunat, ca prieten, să-mi spună că tocmai a fost alergat prin întuneric, de ceea ce numeşte el “trei indivizi îmblăniţi”. Era revoltat, speriat, iar mintea lui era plină de date precum “500 de metri” sau “două minute”. Motivele incidentului sînt necunoscute dar un lucru e cert: Alin nu merita asta.

Faptul că eşti biciclist în Bucureşti vine cu o serie de avantaje (sub cinci), iar numărul lor e cu mult depăşit de numărul dezavantajelor. Numărul dezavantajelor este, la rîndul lui, depăşit de numărul obligaţiilor, printre care se numără şi identificarea punctiformă pe harta oraşului a zonelor cu cîini maidanezi (se pot folosi şi bolduri).
Publicitate

E obligaţia pe care o ai ca biciclist şi chiar ca pieton fricos, dacă nu cumva îţi place scandalul. De pildă, eu ştiu cu precizie mai toţi cîinii de pe traseul bicicletei mele, preferînd să ocolesc unele străzi doar pentru a nu mă pune în situaţia penibilă de a cădea, a opri, sau a pedala frenetic două minute sau 500 de metri în uralele cîinilor neprieteni. Pe vremuri îmi era frică, aşa cum îi e acum lui Alin. La un moment dat am fost luat prin surpridere de celebrul cîine negru din piaţa Amzei şi am căzut ca un prost. M-am enervat atît de tare încît am vrut să arunc cu bicicleta în el. De atunci, nu mă mai sperii, ci mă enervez direct.

Chiar dacă Alin este prietenul meu, recunosc că nu pot să-i iau partea. Pînă la urmă a tulburat, cu bicicleta lui nouă şi enervant de silenţioasă, bunul mers în patru labe al fuckfest-ului canin care se desfăşoară, zilele astea, în Capitală. Nu trebuie decît să mă uit peste buza balconului la căţeaua albă, pripăşită de două zile în faţa blocului. Nici n-a primit nume încă şi deja e siluită în fel şi chip de Pătatu şi Albuş, cerberul cu două capete care-mi păzeşte blocul de oameni ca Alin. Pătatu şi Albuş nu latră la biciclişti însă faptul că în cîteva luni va trebui să mai înfig nişte bolduri roşii în harta Bucureştiului, îmi cam zbîrleşte părul pe spinarea mea de biciclist.

Un comentariu

Foarte dragut articolul. Este bine sa facem haz de necaz.